Motoarele în trei cilindri. Să fie „ménage a trois” soluţia optimă?

Câteodată, de unul singur este plictisitor. În doi, lucrurile se mai animă. Te poţi baza pe celălalt la bine sau la greu, iar lucrurile trăite în doi parcă sunt mai intense, indiferent de poziţia în care îţi place: în V, paralel, boxer, sau în L (adică Doggy Style…pardon, Ducati Style). Unii consideră că în grup e şi mai bine: 4, 5 sau 6 cilindri ar face concertul să sune altfel. Totuşi, la modă acum, se pare că este configuraţia motoarelor cu trei cilindri. Iar ultimii virusaţi de fantezia cu “triple” sunt cei de la Yamaha.

„Moda” tricilindrilor pe motociclete nu este nouă. Doar revine în actualitate, din dorinţa de a reduce costurile, de a fi mai eficienţi sau – pur şi simplu – din dorinţa de a imita un model bine vândut. Mai puţine piese în mişcare, mai puţină greutate sau dorinţa de a detrona motoarele triple de la Triumph au dus la apariţia motocicletelor precum MV Agusta Brutale 800 sau Yamaha MT-09.

Istorie în trei cilindri

Până la sfârşitul anilor 70, motocicletele de capacitate cilindrică mare aveau, în mare, două configuraţii ale motoarelor. Cele europene şi nord americane preferau doi cilindri, iar japonezii mergeau pe mâna motoarelor turate, cu patru cilindri în linie, fiecare prezentând avantaje şi dezavantaje.

Dar au existat câteva excepții care au făcut istorie. Era anul 1969, când Triumph lansa T150 Trident, una dintre cele mai rapide motociclete ale acelor vremuri. Putea ajunge la 201 km/h și era arma prin care britanicii voiau să le dea o replică japonezilor. Honda tocmai lansase legendara CB750. Trident T150 era cea mai rapidă și sofisticată motocicletă britanică din acel moment, dar, cu toate astea, nu s-a bucurat de prea mare succes.

Triumph T150 Trident

O altă motocicletă legendară în trei cilindri a fost Kawasaki H2 750, lansată în 1972. Avea 750 cmc și era în doi timpi. Iar propulsorul o făcea atât de sălbatică și rapidă pentru acele vremuri, încât a fost supranumită „regele wheelie-urilor“ și a rămas în istorie drept una dintre cele mai respectate motociclete construite de Kawasaki. Drept dovadă, în această toamnă, Kawasaki va lansa o motocicletă cu motor supra-alimentat ce va purta numele Ninja H2.

Suzuki n-a stat deoparte și a lansat, în același an, GT750. Tot cu motor în doi timpi, tot de 750 cmc, dar ceva mai lentă decât Kawaski H2. Tot în anii 70 apăreau Laverda Jota și, desigur, replica Yamaha… XS750.

Apoi, în 1985, Laverda ducea tricilindrul la alt nivel și lansa SFC 1000, o motocicletă ce atingea 225 de km/h și avea 90 cp@ 7.000 rpm.

Ușor-ușor, ajungem în anii 90, când ștafeta revine la Triumph. Noua fabrică din Hinckley prezenta Speed Triple, ce avea să devină un nume reprezentativ pentru compania englezească, aflată mult în umbra rivalilor din Japonia pe scena motocicletelor rapide. Era un descendent direct al motocicletelor britanice de tip cafe-racer din anii 60, care dominau scena moto. Trei ani mai târziu, apărea superbike-ul Daytona T595, cu un tricilindru de 1.000 cc, care dezvolta 128 cp.

Triumph Rocket III Roadster

Dar motorul în trei cilindri n-a fost pus doar pe superbike-uri sau pe naked-uri fâșnețe. Exemplul este Triumph Rocket III, o motocicletă-monstru cu un motor pe măsură: 2.294 cmc, montat longitudinal. Cele trei pistoane pun în mișcare 140 de cai putere care reușesc să ducă motocicleta de 320 de kg la 225 de km/h.

De pe stradă, pe circuit

Avatajele configurației 3 în 1 au fost luate în calcul și pentru grilele de start ale celor mai puternice competiții de viteză din lume. În 2001, Aprilia lansa RS3 Cube, un prototip ce avea să participe în sezoanele 2002-2004 din MotoGP.

Anul acesta, MV Agusta se prezintă cu F3 675 la clasa Supersport din Campionatul Mondial Superbike. În februarie, Jules Cluzel aducea prima victorie MV Agusta în World Superbike după 38 de ani. MV Agusta nu mai văzuse prima treaptă a podiumului de pe vremea lui Giacomo Agostini.

MV Agusta F3 675

La granița celor două lumi

Prin definiţie, un motor cu doi cilindri (în V, boxer sau paralel) având pistoanele mai mari decât cele ale unui cvadricilindru (de aceeaşi capacitate cilindrică), ar trebui să producă mai multă putere la fiecare rotaţie. Însă masa mai mare a acestuia nu îi permite să se mişte atât de repede precum pistonul mai mic din motorul cu patru cilindri.

Cum se traduce asta în viaţa de zi cu zi? Asta înseamnă că energia produsă de un bicilindru permite motocicletei un cuplu mai mare la rotaţii mai puţine, sacrificând abilitatea de a ajuntge la turaţii înalte. Adică accelerează mai bine, dar nu va avea viteza maximă ca un cvadricilindru. Şi invers, o motocicletă cu patru cilindri în linie va avea o viteză mai mare, dar va cere pilotului să o ţină turată pentru a avea acces la resursele de putere.

Foto: www.kfz-tech.de

Apariţia motoarelor cu trei cilindri a încercat să schimbe această paradigmă. Adepţii acestei configuraţii susţin că acest tip de design oferă ceea ce este mai bun în ambele lumi: mai multă plajă de turaţie, mai multă putere, mai puţine vibraţii decât un bicilindru şi mai mult cuplu la turaţii joase decât un cvadricilindru. În plus, fiind mai îngust, îmbunătăţeşte semnificativ manevrabilitatea, asigurând un balans între putere şi greutate. Lucru care duce la posibilitatea pilotului de a menţine o viteză mai mare pe viraje.

Din nou în cărți

În gama motocicletelor de stradă din zilele noastre, tricilindrul este cel mai bine reprezentat de Triumph. Modele ca Street Triple, Speed Triple, Tiger Sport sau Tiger 1200 se bucură de un succes din ce în ce mai mare. MV Agusta defilează, totodată, cu modele precum F3 800, F3 675, Brutale 675 sau Rivale.

Iar semnul că tricilindrul nu este doar o extravaganță europeană vine din Japonia. Yamaha a lansat anul trecut MT-09, un naked sălbatic prin care vrea să le dea o replică europenilor. Faptul că același motor de pe MT-09 va echipa viitorul TDM (după cum se zvonește în piață), ne arată clar că propulsoarele cu trei cilindri vor avea ceva de spus în piața moto și de aici înainte.

Yamaha MT-09, testată de PeMotoare.ro. Foto: Mihnea Ratte Photography