Concorso D’Eleganza Villa D’Este. Flamboyance in motion

Publicat de Cristian Predoi la 02/06/2015

Categorii

Reportaj

Taguri

Există un loc unde pasiunea intensă întâlnește banii, unde rafinamentul se hrănește cu briza de pe lacul Como și unde mașinile și motocicletele sunt puse pe piedestal și venerate mai ceva ca operele de artă încastrate în sticlă și puse în muzee. Însăși Mona Lisa dacă ar veni ar fi eclipsată de o Lancia Astura, iar Da Vinci dacă s-ar întoarce din morți ar fi ignorat pentru că toți ar vrea poze cu Valentino Balboni. Acest loc se numește Concroso D’Eleganza Villa D’Este.

Am ajuns pe malul lacului Como din Italia pe la 1 noaptea, după un drum greu prin Alpi în care m-a plouat mai tot timpul, iar când nu m-a plouat, m-a nins. Asta deși era 22 mai. Desigur, eram pe motocicletă. Dar având în vedere sistemele de siguranță, protecția la vânt, încălzirea din scaune aș putea spune că mă aflam într-un fel de mașină pe două roți. Vorbim despre un BMW K 1600 GTL, acea limuzină cu 6 cilindri în linie și aer luxos. Dar motocicletei îi voi dedica un text separat. Hai să ne întoarcem pe malul lacului Como.

Așa ar trebui să arate un colț de rai

Deci era 1 noaptea, mai aveam 15 km și nu mai puteam să conduc. Ca să rezist, stăteam cu viziera deschisă și cântam „Frunzuliță, iarbă deasă“ pe ritmul Subcarpați. Nu vedeam ce e afară, din cauza întunericului, dar puteam intui că mă aflu într-un loc magic. Iar bănuiala mi s-a confirmat a doua zi.

M-am trezit greu, iar când m-am dezmeticit mă aflam într-o mașină BMW X5, neagră, care mă ducea spre Villa D’Este, un hotel încărcat de lux și istorie aflat în Cernobbio, pe malul lacului Como. I-a aparținut unui cardinal și este unul dintre cele mai faimoase și exclusiviste hoteluri din lume. Au urmat câteva formalități, am obținut legitimația de presă și am intrat în raiul mașinilor clasice, la Concroso D’Eleganza. Prima ediție a avut loc în 1929 și este, probabil, cel mai exclusivist eveniment de gen din lume.

Între Rolls-urile vechi și cele noi se cânta jazz

Pe lângă aleea cu pietriș se aflau înșirate cele mai luxoase concepte. În premieră, un BMW 3.0 CSL Homage, alături de creatorul ei – Karim Habib. Da, uitasem să notez: știu, site-ul se numește PeMotoare și noi nu scriem niciodată despre mașini. Dar vom ajunge ceva mai târziu la motociclete, iar până atunci vom face o excepție.

BMW 3.0 CSL Hommage și creatorul ei

Aleea pietruită continuă prin fața Villei și ajungi la o colecție impresionantă de Rolls Royce’uri. Rolls Royce este, alături de BMW Group, partenerul evenimentului. Aici am observat că noile mașini Rolls Royce au o umbrelă ascunsă undeva în aripă, ce poate fi scoasă prin apăsarea unui buton. După ce ți-ai făcut plimbarea o poți pune la loc și o scoți apoi uscată pentru că spațiul de depozitare are un uscător integrat.

Rolls Royce ocupă un loc special în arhitectura locului

Apoi vin mașinile istorice, toate înscrise în concurs. Ca să participi la acest concurs nu ai nevoie doar de o mașină-unicat și de bani, ci și de pedigriu. Și tu și mașina. Puțini se pot înscrie la Concroso D’Eleganza Villa D’Este. Cea mai veche mașină este un Farman Coupe de Ville din 1925, înscrisă în clasa „Flamboyance in Motion“, unde se bate, printre altele, cu două Mercedes-Benz care au făcut istorie – Cabriolet D și Special Roadster și cu o Pierce Arrow care, în 1933, avea un sistem de faruri adaptive, un fel de pilot automat, iar grila radiatorului putea fi lărgită ca să intre mai mult aer la viteze mari. Mai sunt alte 10 clase, pe care le poți găsi pe site-ul evenimentului.

Interior de Rolls

Deci, ce spui, bătrâne? O luăm?

În timpul jurizării

Juriul este format din specialiști de soi, îmbrăcați în costume albastre, cu pălării, care umblă printre mașini cu niște hârtii în mână, se uită atent, pun întrebări și dau note.

Îmi dau seama că am scris deja 3.300 de caractere și nu am scos nicio vorbă despre motociclete. Gata, ajunge cu mașinile.

Să mai vorbim și de motociclete

Pe la ora 2.00 apare o paradă moto. Nu una cum se fac la noi, cu mesaje de genul „Atenție șoferi, motocicliștii există în trafic“ ci una care spune „Atenție la motocicleta mea, n-o să mai vezi așa ceva câte zile vei avea“. Parada era deschisă de Concep 101, pilotată de Heiner Faust, vice-președinte de vânzări și marketing BMW Group, cu care am reușit ulterior să stau de vorbă (în curând vine și interviul).

Heiner Faust și BMW Concept 101

Nu revin cu detalii despre BMW Concept 101 aici, pentru că am scris un articol dedicat. După baggerul BMW urma o S 1000 R custom, motocicleta lui Orlando Bloom. Iar cel de pe ea era chiar Orlando Bloom. Apoi urmau câteva dintre motocicletele înscrise în concurs. Toate defilau prin fața Villei D’Este și urmau să ajungă la Villa Erba, un km mai în aval. Eu m-am luat după ele.

În spate, Orlando Bloom.

Parada moto.

Colecția de motociclete era la fel de impresionantă precum cea de mașini. În total, cinci clase: The Establishment (1912-1929), Gentleman’s Ride (1930-1937), Experiment in the fifties (1949-1955), Connoisseur’s Choice (1971-1977), The Heroes (1972-1974) și TT Winners (1939 – 2014) – clasă specială. BMW 500 Kompressor, Moto Guzzi 750, Munch-4, Matchless Model X, Indian Four 436, Moto Guzzi C2V, toate sunt motociclete pe care le vezi doar în cataloage și în cărțile de istorie. Iar eu le aveam în fața ochilor să le studiez. Și cum n-am vrut să țin doar pentru mine, am pus imediat mâna pe aparat și le-am așezat mai jos.

Puch Type N, 1912

Harley-Davidson Model 10-E, 1914

Victoria K.R.II, 1923

Moto Guzzi C 2V, 1928

Condor Super Sport, 1929

Standard BT 1000, 1930

BMW R16, 1932

Indian Four 436, 1936

Rumi Formochino, 1954

Motom 98 T, 1955

Harley-Davidson Electra Glide, 1971

Munch-4 TTS-E, 1973

MV Agusta 750 GT, 1974

Healey 1000, 1974

Honda CB750, Japan

The Heroes – Kawasaki H2 & Kawasaki Z1

BMW 500 Kompressor, 1939

BMW 500 Kompressor, 1939

Norton 500, 1954

Honda 2RC164, 1964

NSU R22-54 Rennmax, 1954

Motocicleta lui Orlando Bloom

Tornax Tornado, 1935

Douglas 90 Plus, 1951

Honda 2RC164, 1964

Clasa Gentleman’s Ride

Seara ne-a găsit la licitație. O licitație cum vezi în filme, unde se plătesc sume fabuloase pentru obiecte fabuloase. Am rămas impresionat când o Ferrari s-a vândut pentru 1,125 milioane de euro. Dar perspectiva mi s-a schimbat de tot când am văzut o altă Ferrari vândută pentru 5 milioane de euro. Apoi s-a ajuns la 9 milioane de euro pentru o altă mașină și am înețeles că n-a fost vândută pentru că nu s-a atins un prag minim.

Nici nu mi-am dat seama când s-a făcut ora 22.00. Mă plimbam printre mașinile ce tocmai fuseseră vândute, iar câțiva băieți le acopereau milioanele de euro cu niște huse de pânză. Iar eu și colegii din presă încă făceam fotografii..