Moto Guzzi V85 TT a ajuns în România. Prima impresie
06/04/2019
Honda CB500X 2019. Ce-am învățat după 1000 de km
08/04/2019

O zi la enduro. Cum se naște o nouă pasiune

Încă mă mai doare umărul și nu știu de unde. Că am căzut doar o dată, și n-a fost serios. Și fundul, dar aici știu că-i de la șa – eu sunt obișnuit să stau pe canapele. Ceva febră musculară, pentru c-am stat încordat, dar o tonă de satisfacție. După multă vreme, mi-am golit mintea. M-am deconectat. Singura mea grijă a fost să țin poteca și să nu mă înfig în vreun copac, iar telefonul a stat neatins de dimineața până seara. 

Totul a început cu un telefon de la Bogdănel. Hai la enduro. Crede-mă, o să-ți placă. El merge de ceva vreme și de vreo trei ani ne tot spunem că ne cumpărăm motoare de enduro. Până la urmă, nu s-a întâmplat, așadar hai să mergem din când în când și să închiriem. E mai simplu: un motor nou și performant e scump, trebuie să-l întreții, iar dacă nu stai toată ziua pe câmp, nu prea rentează.

Treaba e că eu sunt motociclist de stradă, iar off-roadul pe care l-am făcut se limitează la motociclete adventure, pe tot felul de coclauri. Dar voiam să-ncerc demult ceva nou. Iată-mă, așadar, într-o zi de vineri, în drum spre Ploiești. N-am decât o pereche de pantaloni și o bluză la mine – voi găsi acolo echipamentul complet. 

Instructor are să ne fie Alec Dumitrescu, vice-campion european la hard enduro și, foarte important, un băiat cumsecade. Se râde, se glumește, se învață. Fără frunți încrețite, fără griji, fără ca cineva să țină s-arate că-i mai deștept. E ca-ntre prieteni. Și e foarte important să ai un instructor bun, ca să-nveți de la-nceput cum să stai pe motocicletă, cum să frânezi, cum să lucrezi cu suspensia, cu gazul. 

Poziția e cea mai importantă. Iar noi, venind de pe motoare de stradă, avem mult de adaptat. Trebuie să stăm călare pe rezervor, să strângem ferm rezevorul cu picioarele, iar brațele să fie o prelungire a furcii. Corpul tău trebuie să fie una cu motocicleta. La urcări, trebuie să ridici ușor fundul, dar picioarele să strângă, în continuare rezervorul. La coborâri, te lași în spate. Când stai în picioare, strângi motocicleta cu cizmele. Atenție, din nou, la brațe. 

Atenție la privire. Te uiți în față, departe, nu la roată. Și nu care cumva să fixezi vreun copac. 

Atenție la frâne: frâna spate trebuie pișcată frecvent, iar piciorul tău să lucreze ca un ABS. Frâna față, dimpotrivă, trebuie menținută cu presiune constantă, pentru a evita transmiterea de șocuri inutile către furcă. 

Atenție la schimbatul vitezelor: laba piciorului n-are mobilitate, așadar o să le schimbi din genunchi. 

Acestea fiind zise, să-nceapă distracția. În spatele curții e un mini-enduro parc, unde-am exersat ca să ne obișnuim cu motocicletele. Alec are numai motoare noi, de ultimă generație, iar eu sunt călare pe un KTM Freeride 250. E o motocicletă ușoară și prietenoasă. 

După încălzirea din enduro-park plecăm pe traseu. Primele rampe, primele coborâri. Ceva emoții, mai ales la coborâre – când urci o pantă abruptă ții gazul constant, controlezi motocicleta și te uiți în sus. Până la urmă, o s-ajungi în vârf. La coborâre, în schimb, când vezi pe unde tre s-o iei, te blochezi și-ți pui întrebări. Dacă blochezi spatele, motocicleta alunecă și pierzi direcția. Dacă blochezi fața, cazi. Dar o să ai aderență pe frunzele alea? Ce se-ntâmplă dacă te oprești într-un copac. Până la urmă, îi dai drumul și prinzi încredere în frâne și în tine. Hai, că nu-i așa de complicat. 

Astfel, am urcat pe unde nu credeam c-aș fi putut urca și-am coborât pante amețitoare pentru orice începător. A fost de muncă. Dar având pe cineva care să-mi arate unde greșesc, nu mi-am rupt oasele trăgând de motocicletă și am mers. 

Spre finalul zilei eram alt om. De la senzația de stabilitate vagă pe care-o aveam la început, devenisem una cu motocicleta, mă bucuram să simt roata spate cum derapează controlat, fața cum își găsește singură drumul. Începusem să admir aerul curat, iar grijile, mailurile, mesajele, erau ascunse undeva într-o cutie de plastic inutilă. Nici fotografii n-am prea făcut. Obișnuit să car camere și go-pro-uri după mine în fiecare zi, de data asta am lăsat totul acasă. 

Am făcut loc pentru experiențe noi, glume spuse-n pauză, poveștile și vorbele date de Demonu, bătăi pe umăr, și aer curat. Acum îmi caut echipament. Pentru că tocmai am descoperit o nouă pasiune. 

Dacă vrei să-ncerci ce-am povestit mai sus, caută “Enduro la Motoare” pe Facebook. Sau intră pe adventurenduro.ro. Ne vedem la enduro. 



Cristian Predoi
Cristian Predoi
Redactor-șef PeMotoare.ro Facebook: Cristian Predoi Instagram: @cristian.predoi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.