Anul 1965. Fotograful Bill Ray și reporterul Joe Bride petreceau o lună în mijlocul celui mai celebru și temut club moto – Hells Angels – pentru o poveste ce nu avea să vadă lumina tiparului.
Sunet de Harley-Davidson, libertate și drumurile întinse ale Americii anilor ’60. Alături de multă bere, marijuana și whiskey, erau elementele care întrețineau flacăra Hells Angels, cel mai temut club moto din America. Pentru ei, valori precum munca, politețea și orice altă normă morală sau juridică contau fix cât o bucată de hârtie igienică. Se spune că, pentru a fi membru Hells Angels, poți avea orice trecut, doar să nu fi molestat copii și să nu fi aplicat vreodată pentru jobul de polițist sau paznic de închisoare. Ceea ce nu e tocmai restrictiv. Iar în acele vremuri, când auzea sunet de V2, americanul de rând se oprea și privea marcat și fricos brigada de motocicliști duri care făcea legea pe șoselele Americii.
Un reportaj din interiorul Hells Angels era un subiect pe care și l-ar fi dorit orice jurnalist. Iar Joe Bride, care scria la revista Life, n-a vrut să-l rateze. Printr-un intermediar, a aranjat o discuție cu membrii Hells Angels. Ajuns la punctul de întâlnire, s-a trezit legat la ochi, urcat într-o mașină și dus în munți. Când l-au dezlegat, era într-un bar cu peste 100 de motociclete parcate afară. După un biliard și niște beri a primit acceptul și a început reportajul alături de fotograful Bill Ray.
„Un lucru pe care l-am găsit fascinant era rolul femeilor în club (faimoasele „Old Ladies“, n.r.). Fetele nu erau legate în lanțuri și trebuiau să-și dorească o astfel de viață ca să fie acceptate de Angels. Acești băieți erau regii șoselelor. Nu trebuiau să umble după fete. Ele veneau, iar dacă rămâneau li se spunea ce au de făcut“, își amintește Ray într-un interviu pentru revista Life, unde vei găsi mai multe detalii și fotografii.
„Bărbații aveau întâlniri de afaceri, la care femeile nu aveau ce căuta. Ele doar stăteau afară și așteptau. Fumau, beau bere, bârfeau, dar n-aveau acces la discuții. Multe erau surprinzător de tinere: adolescente sau puțin trecute de 20 de ani. Totuși, arătau îmbătrânite. Să mergi pe șaua unui Harley la peste 160 km/h pe orice vreme te îmbătrânește, cred“, adaugă fotograful.
Bill Ray s-a născut într-un orășel din Nebraska în 1936, cu câteva luni înainte de lansarea revistei Life. Și-a început cariera la un ziar, dar și-a dorit dintotdeauna să fotografieze pentru Life și să surprindă povești din toate colțurile lumii. Și nu i-a luat prea mult să reușească. S-a angajat la faimoasa revistă și a fotografiat războaie, mari evenimente și personalități de rang mondial. După demisia de la Life a devenit freelancer, iar fotografiile au apărut în reviste celebre, înclusiv pe patru dintre coperțile revistei Newsweek.
Una dintre imaginile surprinse de Ray în timp ce se afla în mijlocul găștii de nomazi Hells Angels arată doi membri (bărbați) sărutându-se pasional. „Era genul de lucru pe care-l făceau tot timpul, doar pentru a-i speria pe cei din exterior“, își amintește Bill Ray.

Polițist, căutând „stocul“ de marijuana al membrului Hells Angels. „Nu avea să-l găsească. Iarba era ascunsă în șaua motocicletei“, își amintește Joe Bride. Foto: Bill Ray/Getty Images
Cei de la FBI spun că Angels, alături de grupări precum Pagans, Outlaws M.C. și Bandidos sunt implicați în cazuri
de răpire, trafic de droguri și alte activități criminale. Dar fotograful afirmă că, în afară de a fuma iarbă și a bate până la sânge niște tipi, nu i-a văzut pe cei din Hells Angels făcând ceva ilegal. „Totuși, aveau bani de benzină și de băutură, iar singura lor ocupație era să meargă pe motor și să stea în baruri. Iar banii pentru asta trebuiau să vină de undeva“, mai spune Bill Ray în același interviu.
Reportajul făcut de Joe Bride și Bill Ray nu avea să vadă niciodată hârtia și tiparul. Când a văzut materialul, redactorul-șef a spus că nu vrea să scrie nimic despre „acei nenorociți împuțiți“. Astfel au fost omorâte câteva povești extrem de valoroase, iar imagini-document au fost puse direct în arhivă. Din fericire, în vremurile noastre sentimentele sunt altele, așadar revista Life a publicat acum doi ani o parte din fotografiile făcute de Bill Ray în 1965.
„Calea nu se sfârșește niciodată pentru un cowboy, iar șoseaua nu se sfârșește niciodată pentru Hells Angels. Ei stau pe motor. Unde se duc, nu prea contează. Nu e o viață ușoară, dar e ceea ce au ales. E viața lor. Iar toți ceilalți pot să se dea la o parte, ori o să-i ia dracu“ – Bill Ray.