Cum vi se pare petrecerea weekendului de Sf. Valentin într-o zonă zonă idilică din Toscana, Italia? Romantic și senzual? Nu pentru toată lumea. Participanții la Hell’s Gate au făcut-o foarte hard. Hard Enduro.
Zona toscană a Munților Apenini este un paradis natural. În regiunea Il Ciocco sunt amenajate mai multe trasee, pentru trekking, alergări, MTB sau hard enduro. Paradoxul face ca în acest paradis să existe și Poarta Iadului. Sau Hell’s Gate (cum i-a spus creatorul Fabio Fasola), care este cel mai “înspăimântător” traseu pentru amatorii de hard enduro.
Începând cu 2004, în fiecare februarie aici are loc un concurs care – susțin organizatorii – s-a transformat în legendă. Cei mai buni piloți, publicul (care se poate implica activ), presa, sponsorii sau constructorii de motociclete îl așteaptă cu nerăbdare.
Concursul se împarte în două etape. Indiferent de starea vremii sau de temperatura exterioară, sâmbătă la ora 7 dimineața, se pleacă în cursă. Are loc o probă eliminatorie, numai primii 30 de piloți se vor califica pentru a intra în adevăratul concurs: finala Hell’s Gate. Startul se dă de pe grilă, ca la MotoGP și etapa are patru bucle ce se parcurg non-stop, cu checkpoint-uri. Pilotul care termină o buclă cu o diferență mai mare de 30 de minute față de lider este eliminat din concurs. Ajutorul din partea publicului nu numai că este permis, dar este și necesar. Fără acest ajutor nu se poate parcurge porțiunea finală, inviolabilul Hell’s Peak.
Circuitul este plin de obstacole gata să doboare concurenții. După fiecare curbă sunt așteptați de stânci, copaci, șanțuri, cascade, vaduri, rampe sau pante imposibile.
Ediția Hell’s Gate de anul acesta a avut parte, într-o singură zi, de ploaie, lapoviță și zăpadă. A câștigat-o englezul Johnny Walker (KTM) care a declarat că a trăit cea mai grea cursă din viața lui. Lângă el, pe podium, au mai urcat Mario Roman (KTM, + 27’02) și Lars Enockl (KTM, + 29’40).