Cum au apărut primele căști moto. Istorie

Pentru că toată lumea o poartă, casca moto nu ni se pare ceva deosebit. Deși mai sunt unii care susțin că pierd din sentimentul de libertate și din conexiunea cu drumul, mulți ne simțim fără cască de parcă am fi cu fundul gol în public. Însă casca nu a existat dintotdeauna.

La început, omul a făcut motocicletele și a văzut că era bine. Era atât de bine să mergi cu ele, încât au început să se și întreacă cu ele. Povestea începe în perioada 1907-1908, când (prima dată în Australia, apoi în Anglia) pe aeroporturi au început să se amenajeze circuite pentru sporturi cu motor. Dar abia în 1914, un medic militar, dr. Eric Gardner ce își desfășura activitatea lângă circuitul Brooklands a observat că aproape în fiecare weekend îi sunt aduși motocicliști cu răni la cap.

Prima cască – un fel de căciulă

Așa că a rugat un prieten priceput să construiască o căciulă (căci cască nu-i putem spune) dintr-un amestec de pânză cu rășini naturale de origine animală. Combinația materialului trebuia să fie și rigidă pentru a rezista vântului și loviturilor, dar și destul de moale pentru a amortiza șocurile. Designul a fost prezentat asociației care organiza Isle of Man Tourist Trophy unde a întâmpinat critici și din partea membrilor organizatori și din partea piloților. Medicul Gardner nu s-a descurajat, a făcut cadou 96 de astfel de căști participanților la concursul TT din 1914, iar unui pilot, care s-a lovit de o poartă, i-a salvat viața. După această dată, portul căștii a devenit obligatoriu în cursele TT.

Accidentul lui T.E. Lawrence

Dar această obligație o aveau numai motocicliștii care participau la concursuri. Era nevoie de un tragic accident pentru a atrage atenția asupra căștii, sau mai bine zis, a lipsei acesteia. În mai 1935, arheologul și ofițerul britanic T. E. Lawrence (cunoscut ca Lawrence of Arabia), mare pasionat de motociclete, pilotează un Brough Superior SS 100 pe un drum îngust în apropierea casei sale. Motocicleta, considerată un “Rolls Royce pe două roți”, era capabilă de 160 km/h. În încercarea de a evita doi băieți pe biciclete pe care nu i-a observat în timp util din pricina unei pante, pierde controlul și este aruncat peste ghidon. Pentru că nu purta nimic protectiv pe cap suferă un traumatism cerebral, intră în comă și moare după șase zile. Unul dintre medicii care au fost lângă Lawrence atunci, neurochirurgul Hugh Cairns începe cercetările pentru o cască de protecție pentru motocicliști.  

Povestea căștilor se mută apoi peste ocean, unde are loc o aprigă rivalitate între Harley-Davidson și Indian Motorcycle. Din ce în ce mai mulți cai putere, care duc și la creșterea vitezei. Iar odată cu creșterea vitezei se inmulțesc și accidentele, multe implicând răni grave în zona capului.

Hirotake Arai, fondatorul companiei Arai

 Nașterea căștii moderne

Așa că, în 1953, un profesor de la Universitatea din California de Sud, C.F. Lombard dezvoltă o cască ce poate absorbi șocul unui impact. Pe lângă o căptușeală ce asigură confortul, aceasta are și o carcasă rigidă exterioară. Care nu numai că absoarbe energia, dar o și disipează. Odată cu înregistrarea patentului în același an (1953) se semnează și “certificatul de naștere” al căștilor moderne pentru motocicliști. Standardul era stabilit, producătorii dezvoltă materialele și aspectul, iar la 1 ianuarie 1961 Australia devine primul stat în care purtarea căștii pe motocicletă este impusă prin lege.

Test Snell

Un alt moment semnificativ în istoria căștii e marcat de moartea pilotului William “Pete” Snell, în 1957. Cu toate că purta o cască de protecție, aceasta nu a fost destul de bună pentru a-i proteja capul. Dacă până atunci casca era obligatorie la concursuri, accidentul lui Snell a scos în evidență că nu numai prezența ei e necesară ci și modul cum reușește să protejeze pilotul. Testarea și progresul căștilor a devenit o prioritatea pentru Fundația Memorială Snell, care publică analize, comparații și stabilește mereu noi standarde de siguranță.

Primele căști integrale

Începutul anilor ’60 coincide și cu împlementarea fibrei de sticlă în industria căștilor, aceasta oferind mai multă protecție decât materialele predecesoare. Și totuși, căștile din acea perioadă nu oferă decât o protecție în jurul capului, neavând nimic în zona mandibulei sau a ochilor. Motocicliștii erau în continuare expuși în cazul unui impact frontal.

Arai Ha – 1952

Căștile pe care le știm și le purtăm acum au apărut abia la sfârșitul anilor ’60. Piloți legendari ca Barry Sheene sau Kenny Roberts au fost printre primii care purtat căști integrale, cu protecție în zona mandibulei și cu vizieră.

Cască integrală AGV Ago, 1967

Structura unei căști de la sfârșitul anilor 60

La sfârșitul anilor 70 apărea și prima cască flip-up (modulară). Ideea le-a venit celor de la Schuberth, care au prezentat primul astfel de model în 1978 și a fost preluată de BMW Motorrad, care au lansat în 1981 modelul System.

Schubeth Concept 1999

De-a lungul timpului, căștile moto au devenit din ce în ce mai ușoare, mai silențioase și mai sigure. Căștile de astăzi au o carcasă construită din thermoplastic sau diverse aliaje ce includ carbonul, pentru a elimina din greutate. Este deja un standard sistemul de comunicație, care poate fi montat pe aproape orice cască, iar în ultimii ani au apărut așa-numitele căști inteligente, dotate cu head-up display. Cel mai popular model este Skully. 

Skully, casca viitorului

Căptușeala unei căști Schuberth