Yamaha Dragstar 650. Cel mai frumos Yumy

Când vezi o Yamaha Dragstar 650, parcă-ți vine să-ți dai demisia, să sari pe ea și să zbori spre Vama Veche. N-are plastice inutile, dar are stil și transmisie pe cardan. I-ar mai fi trebuit, în schimb, ceva putere.

Puțină istorie Anii 80 au fost cel puțin interesanți pentru piața cruiserelor la nivel global. Harley-Davidson tocmai adoptaseră noua motorizare ,,Evolution’’ sau ,,Evo’’, după o criza care era să-i bage în faliment, iar de partea cealaltă a lumii, în Japonia, tocmai ieșeau primele clone Harley-Davidson sub numele de Yamaha Virago. Desigur, tot în Japonia, cei de la Honda intrau pe piață cu fiorosul Magna și cu frățiorul mai mic VT 500, însă nu s-au bucurat de imaginea și de popularitatea micuțelor Virago de 750 și 535. Amintirea lui 535 nu este una întâmplătoare, întrucât motocicleta despre care vom vorbi în continuare împarte același bloc motor, ușor tunat pentru creșterea capacității cilindrice și a cuplului.

Așadar, să începem: motorul în cauza este un Yamaha XVS 650 Dragstar Classic, fabricat în anul 2000. Cei care au mers pe astfel de utilaje știu, probabil, că chopper-ele sau cruiser-ele sunt motociclete mai degrabă pentru drum întins decât pentru trasee virajate de genul Cheia. Iar Drag-ul nu face excepție. Este mare cât o barjă încărcată cu fier, grea, joasă, iar puterea uneori lasă de dorit. De fapt, cei 40 de căluți scoși din V2-ul nipon vor obosi destul de repede dacă se va impune un stil de mers mai alert. Va merge fericită între 90-110 km/h, însa după această barieră, motorul începe să gâfâie. Desigur, urcă pana la 150, însă pe o astfel de motocicletă, viteza mai sus amintită va fi un chin…

Frâne, și nu prea

Cât despre masă, atinge undeva la 240 de kg la plin, iar dacă-i mai atârnăm niște coburi, un parbriz, un crashbar și alte ornamente specifice clasei… Dumnezeu cu mila. Mulți vor spune: Da, domnule, la greutatea asta de locomotivă ar trebui să aibă niște frâne mai serioase, nu? Ei bine… nu. 🙂 Frânele sunt un pic scary. Frâna față este foarte spongioasă și trebuie acționată din timp. Dacă ai viteză și urmează să oprești de urgență… strângi maneta, deschizi un pachet de țigări, îți aprinzi cu o mână luleaua, iar apoi poate vei putea opri. Frâna spate este pe tambur și e ceva mai fermă, însă tinde să blocheze roata destul de repede.

Așadar, de ce este Dragstarul atat de popular?

În primul rând, vizual vorbind, este superb. Cei de la Yamaha au pus accent pe detalii. Vopseaua este de foarte bună calitate, iar cromul încă se ține perfect dacă este îngrijit, chiar și pe o motocicletă veche de 13-14 ani. Spre deosebire de alte cruisere japoneze, versiunea în cauză folosește metalul la greu. Nu prea vezi plastice. Aripile sunt de metal (ceea ce ușurează munca unui pasionat de tăiere și customizare). Până și semnalizările sunt metalice.

Răcirea este pe aer, ceea ce, din nou, îi va bucura pe puriști. Transmisia finală este pe cardan, iar asta implică o mentenanță extrem de scăzută. De fapt, motocicleta merge pe principiul ,,Apă, paie și bătaie’’. Nu prea ai ce să-i faci, întrucât motorul este extrem de fiabil și de simplu de întreținut. Poziția este foarte confortabilă. Peste Shadow sau VN 800. Șaua este mare cât un scaun de birou și extrem de moale. Poziția picioarelor, din nou, este mai alungită față de concurență, eliminând adăugarea comenzilor avansate. Scaunul pasagerului este lat și se pot face drumuri lungi fără torturarea acestuia.

Dacă vorbim de drumuri lungi, trebuie să amintim de consum. Acesta se învârte undeva la 5 – 5,5L/100km. Deh, încă vorbim de carburatoare. Rezervorul are o capacitate de 16 litri, acesta fiind destul de lat pentru a lua prânzul pe el. Tot pe rezervor se afla și bordul… Mă rog, bord este mult spus. Ai un vitezometru și vreo-două trei lumini.

În ciuda faptului că astfel de utilaje sunt departe de a fi motociclete practice, mereu am avut o afinitate pentru dânsele. Sunt perfecte pentru drumuri pustii și relaxate. Când le călărești, ai un fior simțind V2-ul sub tine cum toarce cumințel, iar din căști sau din boxele de pe ghidon ies acorduri de Blues sau Rock’n’Roll. 🙂

Concluzia

Deci, este o motocicleta buna sau una slabă? Depinde de ceea ce cauți. Nu este mai prejos față de concurența directă. Toate cruiserele vor fi grele și puturoase. Vizual, se apropie foarte mult de constructorul din Milwaukee. Ca și putere, un VN 800 ar fi un pic mai fâșneț, însă pierzi transmisia pe cardan. O recomand celor cu un buget mic spre mediu, care vor să guste o bucată din așa-zisul ,,American Dream’’. Dacă banii nu sunt o problemă și ai vreo 20.000 de euro de aruncat pe jucării, poți sări direct pe o Harley-Davidson Fat Boy de 1700 cc , motocicletă despre care voi vorbi în viitorul apropiat.

Puncte forte:
Design extrem de reușit. Printre cele mai frumoase linii din categorie.
Impact vizual puternic
Calitatea construcției. Se simte bine-închegată. Extrem de puțin plastic (la modelul Classic)
Poziție
Fiabilitate
Valoare mare la revânzare
Puncte slabe:
Putere nesatisfăcătoare
Frâne slabe
Manevrabilitate redusă
Informații puține afișate pe ,,bord’’

Fișă tehnică Yamaha Dragstar 650
Motor: 649 cc, răcit cu aer, V-Twin 75°
Putere: 40 CP la 6.500 rpm
Cuplu maxim: 50.9 Nm la 3.000 rpm
Transmisie: 6 trepte, cardan
Frână față: disc, 298 mm
Frână spate: tambur 200 mm
Anvelopă față: 100/90 ZR 19
Anvelopă spate: 170/80 ZR15
Masă cu plinurile făcute: 237 kg
Capacitate rezervor: 16 litri

Autor: Bogdan Petrișor. Dețin permisul din 2010. Am început pe o Shadow de 125 pe care mi-am format mâna. Ulterior, am schimbat mai multe motoare: Honda Hornet 600, Yamaha Dragstar 650, Suzuki V-Strom 650. În tot acest timp, am avut ocazia să testez diferite motociclete noi și second hand, precum Harley Davidson Sportster 883 Iron, Harley Davidson Fat Boy, Yamaha MT03, Honda Dominator, plus o droaie de cruisere japoneze si vitezane.