Mi-am luat o cască de 200 de lei. O țin la loc de cinste ca să nu mai fac alegeri idioate

Să vă spun cum s-a-ntâmplat. Am un scuter Vespa, și acela cam rablagit. Iar la Vespele ăstea mici, Schuberth-ul meu M1 cu carcasca cât un borcan de murături n-are loc sub șa. Am nevoie de-o cască open-face, pentru oraș, ieftină și care să intre sub șa, mi-am zis. 

Am dat o tură pe la magazinele de unde-mi iau echipamentele și n-am găsit mai nimic sub 700-1000 de lei. Ca să nu mai zic de Arai-uri, Shoei-uri și altele din zona premium. Probabil eram într-o perioadă de inspirație buddhist-tibetană, așadar mi-am înfrânt tentația de-a investi în zona materială și m-am dus la un magazin unde se vând căști de 200 de lei. 

Am pus ochii pe un MTR Sun Jet – o cască din aia de la Louis de 40 de euro. De obicei, chiar și dacă vrei să-ți schimbi viziera de la cască dai mai mulți bani, ca să-nțelegeți. Mă uit la ea, are standardul de siguranță ECE, o pun pe cap, se-așează cât de cât ok. Are și niște ochelari de soare integrați – mizerabili, dar ce să iei la banii ăștia. N-o să-i folosesc. În fine, nu pot avea aceleași pretenții ca de la o cască mai scumpă, nu trebuie să exagerez. O iau. Plătesc și plec liniștit. O bag sub șa, fericit că-mi intră și-m continui drumul. 

Apoi vine momentul să fac un drum până la piața Obor. Îmi iau casca cea nouă și-s fericit c-o s-o las sub șa și n-o să mai fiu nevoit s-o car după mine printre tarabe. Ei bine, de la mine până la piață sunt vreo… 500 de metri. Hai 700. Dar mi-au fost de-ajuns 200 de metri ca să-mi dau seama c-am făcut cea mai proastă alegere – aud toate sunetele din jur ca și cum aș fi băgat capul într-un acvariu, îmi intră vântul în urechi, mă simt dezorientat. Încerc să mă obișnuiesc. Degeaba. Tot îmi vâjâie capul. Cred că m-aș simți mai bine dac-aș pune pe cap un clop maramureșan. Nu trebuie să fac un crash-test ca să-mi dau seama că e o mizerie. E de-ajuns senzația de disconfort. 200 și ceva de lei aruncați. 

Probabil că n-o s-o pot returna. Nu mai contează. Mai bine mă-ntorc acasă și-o pun undeva, la loc de cinste. Mă va ajuta să nu fac alte alegeri idioate.