Patru din cinci români afirmă că sunt invidioși pe cei din jurul lor, se arată într-un studiu GfK pentru PressOne. Probabil că al cincilea nu vrea să recunoască. Invidia este în ADN-ul poporului român și sunt destule dovezi care să ateste asta. S-a scris mult despre invidie și capra vecinului în ultima vreme, așadar nu voi mai dezvolta aici teoria, ci voi trece direct la noi. Adică la lumea moto din România, care este mult prea… pasională. Iar asta nu ne-ajută deloc.
Dacă ești interesat de motociclete și petreci mult timp pe Facebook, n-ai cum să nu observi certurile stupide din sectiunea de comentarii. Până la urmă, Facebook te îndeamnă la asta, pentru că poți arunca cu mizerii fără să te uiți în ochii unui om. Doar lași acolo noroiul și zici “mamă, ce i-am tras-o!”.
Un exemplu care-mi vine-n minte este un articol scris de un jurnalist moto care analizează succesul unui anume model. Un astfel de subiect este preferatul haterului de serviciu, angajat al unui alt brand de pe piață, care are o singură ocupație: să arunce cu rahat în produsele concurenților și în cei care nu-s de acord ca produsul lui e Dumnezeu, în timp ce toate celelalte merită arse pe rug. Apoi, reprezentanți ai brandului au făcut greșeala să răspundă și au intrat în joc. Vă dați seama ce s-a stârnit. Este un doar un exemplu, din păcate nu unul izolat. Ce mi-e dat s-aud și să văd, despre mine, despre alții. Cât suntem de mici.
E o chestiune de bază, de bun-simț, să-ți vezi de produsul tău fără să arunci cu noroi în produsul vecinului. E normal să crezi că ai cea mai frumoasă și cea mai deșteaptă capră. Competiția e firească și constructivă. Nu predic comunism pastoral, ba chiar sunt la polul opus: vreau să fiu cel mai bun. Dar competiția ar trebui să se oprească aici. Faptul că principala ta preocupare este să-ți jignești concurența spune multe despre tine ca om.
Iar dacă doar îți vezi de treabă, iar vecinul tău îți blesteamă capra zi de zi, tu ce faci? Intri în discuție, ripostezi, sau ignori? Alegerea deșteaptă ar fi să nu te lași provocat, pentru că nu va ieși nimic bun din asta. Dar parcă nu poți să stai așa, și să te uiți. Sângele balcanic ce ne curge prin vene (mai degrabă decât un sânge de Traian) devine învolburat și la un moment dat nu te abții și i-o zici. Tu-i mama lui! Mi s-a întâmplat și mie. O dată am cedat, singurul moment de slăbiciune de când mă știu cu mâna pe tastatură, și-l regret. Nu-l șterg și nu-l ascund, pentru că ar fi mișelește. Îl las acolo ca să-mi amintească să nu mai intru în jocul caprei. E imoral să vrei să-ți aperi capra? Discuția e lungă și invit filosofii să dezbată. Dar cred că dacă folosești aceleași arme, totul va degenera, iar dacă nu practici bârfa, invidia și cearta te vei simți mizerabil.
Revenind la situația generală. Gândurile criminale îndreptate către capra vecinului nu ne afectează doar moral, ci și economic. Suntem una dintre puținele țări în care nu există o asociație a importatorilor moto. România este o țară intens populată, sufocată de trafic, unde e cald mai tot timpul, dar unde nu se vând motociclete. Cred că dacă toți importatorii s-ar așeza la o masă ca să formeze un grup comun și să-și apere interesele, lucrurile ar evolua mai repede. Să existe un program de tip rabla pentru motociclete, să existe un tichet verde pentru că, vorba aia, nu lași atâta monoxid de carbon în aerul orașului. O campanie prin care să le-arate oamenilor că motociclismul nu înseamnă zgomot de neam prost pe Magherul la miezul nopții. Și ar fi multe de făcut.
Așadar, cum ar fi să #TraiascăCapraVecinului? Și la noi. Sau măcar să nu mai moară. Am avea mai multe capre, pentru că iarbă e destulă.
Notă: Campania #TraiascăCapraVecinului a fost inițiată de PressOne.