Sunt deja cinci zile de când aștept. Verific odată la câteva ore poziția camionului care-mi transportă motocicleta: Yekaterinburg, Novosibirsk, Krasnoyarsk. Hai, nu te opri. Dă-i înainte. Mă simt ca leul în cușcă. Am văzut toate străzile din centru, am luat la rând cârciumile, am intrat până și-n mall-ul ăstora. Nu-mi place să stau degeaba. Iar dacă era măcar Moscova… Dar sunt blocat în Irkutsk.
Irkutsk nu e chiar așa de rău. Mai ales în ultima vreme, de când au apărut turiștii care vin la Baikal. Multe hoteluri și hosteluri, o zonă de case tradiționale, restaurate, meniuri în limba engleză.
Simbolul orașului este un animal mitologic din Siberia pe nume Babr. Un animal ce aduce a tigru și are în gură o zibelină. Și tot orașul este dominat de acest Babr – steaguri, magneți, Babr Burger – care e chiar bun și, desigur, statuia de la intrarea în zona turistică 130 Kvartal. Zona asta e, de fapt, un fost ghetou format din case din lemn – arhitectura ce predomină în Siberia. Acum câțiva ani, totul a fost reconstruit și transformat în zonă de restaurante și hoteluri. N-arată rău, dar pare puțin superficială și localnicii spun că n-are suflet. De la terase se aude muzică de club, în meniu găsești de toate de la Borsch la pizza și nu trece zi fără un grup de chinezi care să facă fotografii. E.. turistic.
Celor din Irkutsk le place să aducă câte ceva de peste tot – ai Tour Eiffel în miniatură, un ceas ce aduce a Big Ben și un restaurant pe malul râului Angora ce seamănă cu clădirea operei din Sidney.
Turismul este încă în dezvoltare, dar dacă ai un apartament de pus pe air bnb, o duci bine – proprietarul apartamentului în care stăm ne explică că are trei apartamente și toate sunt în permanență ocupate. Dar banii nu vin doar din turism. În Irkutsk se construiesc avioane – Sukhoi Su-30, un avion de vânătoare multi-rol, cu două locuri, care a fost trimis, recent în Syria.
E vineri și e soare. Iar când e soare poate fi plăcut sau poate fi foarte cald. Am prins de la 20 la 35 de grade. Vremea e schimbătoare în Irkutsk. Ai o oră răcoroasă, când toarnă cu găleata, apoi iese soarele. Sau poate fi vreme închisă toată ziua. Dar azi pare să fie bine. Nu, doar pentru că te afli în Siberia nu înseamnă că trebuie să stai cu cojocul pe tine în luna iulie. Ba dimpotrivă, poate fi la fel de cald ca-n România.
“Gata, trebuie să mergem, au sosit motocicletele”, îmi spune Scutariu. Public textul ăsta pe site, pun rucsacul în spate și sunt direct la depozit. Acolo sar în hainele de motor, montez bateria la loc, pun oglinzile și plec. Rămân singur. Eu vreau să văd Baikalul, Scutariu pleacă spre Mongolia. Aveam mare poftă de drum.
2 Comments
Asfalt uscat!
Good to see a talnet at work. I can’t match that.