Cătălin Sănătescu, prieten bun, este unul dintre cei care a pus bazele PeMotoare. Cu 20 de ani de experiență pe motocicletă, pasionat de aventură în toate formele sale – de la drumeții la alergari, nu ratează nicio ocazie de a se urca pe motor și a pune cortul într-un loc cu priveliște frumoasă. Când nu e pe munte, îl găsiți la showroom-ul Triumph România din București. Am primit de la el o poveste scrisă după participarea la Roadbook Experience Runcu 2021, un eveniment la care mi-aș fi dorit și eu să particip și pe care sper să nu-l mai ratez. O găsiți în rândurile de mai jos (Cristian Predoi).
Pe data de 26 iunie am participat la Roadbook Experience Runcu 2021 cu una din motocicletele de test de la Triumph România, un Tiger 850 Sport. Este un eveniment în cadrul căruia se parcurge un traseu off-road, însă niciun participant nu îl cunoaște, navigarea făcându-se cu ajutorul unui Roadbook (o cutie de plastic în care se află un derulator), exact ca la Raliul Dakar. Provocările sunt multiple: traseul este foarte tehnic, atenția distributivă trebuie să să o împarți între indicațiile de pe Roadbook (ce pot părea ca niște scrieri hieroglife unui neinițiat), aplicația de pe smartphone ce indică distanța parcursă, timpul și unghiurile în grade ale punctelor de reper (kilometraj ce trebuie ajustat periodic cu ceea ce se întâmplă la fața locului). Nu este o cursă propriu-zisă, participanții se ajută între ei, contează ca toți să ajungă cu bine la sosire.
Anul trecut am luat parte la un eveniment similar, însă atunci aveam la dispoziție un Tiger 900 Rally Pro, un adventure prin excelență, cu roți spițate (cea anterioară pe 21 de inch), suspensii Showa optimizate pentru mersul în teren accidentat, moduri de pilotaj dedicate, precum OFF ROAD și OFF ROAD PRO (cinci moduri, în total), iar atunci comportametul motocicletei mi-a depășit toate așteptările.
Acum însă, cu jante din aliaj, roată pe față de 19 inch, numai două moduri de pilotaj și suspensii diferite, erau mai multe necunoscute în joc. Aventura a început cu o seară înaintea startului propriu-zis, de când am plecat din București, pentru că pe drum m-a surprins o furtună violentă. Când a încetat, în timp ce mă aflam într-o benzinărie, am primit pe telefon și mesajul de la Ro-Alert, în care ni se spunea că au fost vânturi de 80-100km/h în zona respectivă. Dar, partea bună a furtunii a fost că norii s-au golit de apă și a doua zi dimineața ne aștepta un soare vesel.
Modificările aduse modelului stoc au fost nesemnificative: anvelope 50 road/50 off-road (cele stadard, Michelin Anakee Adventure sunt silențioase pe asfalt și bune în afara lui numai dacă este suprafață uscată), protecții pentru motor și pentru carene (accesorii originale Triumph, aveam să le testez eficiența fără să vreau), am îndepărtat cauciucul de pe scărițe pentru o mai bună aderență, ghidonul a fost rotit câteva grade pentru o priză mai eficientă atunci când stai ridicat, schimbătorul a fost și el ridicat pentru a putea introduce mai ușor vârful cizmelor de cross, poziția oglinzilor a fost modificată. Sub șa găsești o mică trusă de scule cu care poți realiza aceste operațiuni.
Poate că ar trebui să facem o mică paranteză și să le spunem celor care nu sunt familiarizați cu gama Tiger de la Triumph ce este cu acest Tiger 850 Sport. El a fost lansat anul acesta (2021) și înlocuiește varianta de bază Tiger 900, care nu se mai fabrică, versiunile mai dotate fiind GT și GT Pro (optimizate pentru asfalt) și Rally, cu Rally Pro (bune și în off-road). Cu toate că poartă în titulatură numărul 850, Tiger 850 Sport are același motor cu trei cilindrii și capacitatea de 888 cmc, ca și restul acestei game, cu o setare distinctă (cu 10 cai mai puțin, 85 în total), și răspuns al accelerației mai prietenos, mai previzibil.
Luând contact des cu Tiger 850 Sport, de când a intrat în “flota” modelelor de test de anul acesta, a fost preferatul meu, atât pentru ture de weekend, cât și pentru mers în oraș (poziția de supermoto ajută la vizibilitate și control, ghidonul lat e bun pentru manevrabilitate și suspensiile filtrează limitatoarele de viteză, gurile de canal, liniile de tramvai sau gropile). Nu știam, însă, cum se va comporta pe teren dificil, însă aveam să descopăr la Roadbook Experience.
Ploile au fost destul de generoase în ultima perioadă în zona cu traseele, așa că imediat am făcut cunoștință cu bălți de diferite adâncimi, treceri prin vaduri, nămol, noroi, șleauri. În mod normal aș fi dezactivat sistemul de control al tracțiunii încă de la început, dar l-am lăsat pornit pentru a vedea cum intervine în afara asfaltului. Cu modul de pilotaj Road, TC se pare că este calibrat și pentru off-road ușor, dacă suprafața este uscată și nu sunt rampe. Simți cum întrerupe pentru a găsi aderența optimă și nu mai duci grija dozării accelerației, te concentrezi pe traiectorii.
Situația a devenit problematică atunci când a început urcarea spre golul alpin, pe o cărare cu stânci ude și pământ făcută de utilaje forestiere. Baza rampei era însemnată în Roadbook ca punct de regrupare, așa că ne-am așteptat unii pe alții și apoi cei temerari au încercat să deschidă ruta. Puțin din ceea ce a fost pe acea urcare poate fi văzut în filmulețul de pe pagina noastră de socializare. Cert e că după peste o oră de efort colectiv, grupul participanților s-a spart în două: cei care am urcat și ceilalți, care au continuat pe o rută ocolitoare.
Acela a fost momentul în care am dezactivat sistemul de control al tracțiunii și nu am mai avut niciun motiv să îl activez din nou în acea zi. Nu este un buton dedicat, se intră în meniul general, apoi la setările motocicletei și acolo este și TC. După ce ai intrat o data la această setare, în câteva secunde știi să o faci data viitoare. Partea bună este că, odată dezactivat, TC nu se activează automat la oprirea motorului, condiția fiind să rămână contactul pus.
Controlul Tracțiunii, sau mai bine zis, modul în care se poate doza accelerația în lipsa acestuia era una din necunoscute. Odată rezolvată, am căpătat încredere în atacarea cu aplomb a zonelor înclinate cu iarbă sau stânci și am înțeles că motocicleta nu poartă degeaba numele de Tiger, e puternic, flexibil, eficace ca o felină, ca un tigru siberian (cea mai mare subspecie de tigru). Cealaltă necunoscută o constituiau suspensiile: spre deosebire de Rally și Rally Pro care sunt echipate cu suspensii Showa, Tiger 850 Sport, GT și GT Pro au furci de la Marzocchi, ce de pe 850 Sport fiind fără posibilități de reglaj. Partea bună e că nu mai ai bătăi de cap cu încărcarea, compresia sau detensia. Nu mai pierzi timp și cu calcule și click-uri de fiecare dată când se schimbă suprafața de rulare. Ceea ce am făcut eu a fost să întăresc amortizorul central, pentru că în off-road, când mergi ridicat în scărițe, picioarele sunt cele mai bune “amortizoare”. Așa că nu am atins deloc cu scutul, cel stoc- de pe motocicletă – fiind din material plastic, mai mult ca ornament decât ca accesoriu funcțional.
În golul alpin, unde am parcurs mare parte a traseului m-am bucurat de peisajul grandios. În șaua La Suliți de lângă Vf. Oslea eram la altitudinea de 1765m, iar legile fizicii spun că ceea ce urcă trebuie, la un moment dat să și coboare. Momente în care am apreciat sistemul de frânare față Brembo Stylema, perfect dozabil, ce se acționează cu un singur deget. Însă pantele foarte abrupte, șanțurile săpate de aluviuni și stâncile m-au făcut să culc motocicleta de două ori (și să o ridic singur).
S-a plecat dimineața la ora nouă și am ajuns la sosire (printre primii) în jurul orei 19. Participanții au avut două sandviciuri în rucsac, apă de la izvoarele montane, fiecare programându-și pauzele după dorință. La final, epuizarea și satisfacția au fost direct proporționale. Triumph Tiger 850 Sport a arătat că și un model cu trei cilindri, roată anterioară pe 19 inch și jante din aliaj poate fi eficient când situația de pe teren o cere.
Urcat în șa, în timp ce mergeam din nou spre București, rememoram momentele dificile, priveliștea de acolo, spiritul de camaraderie și mă gândeam deja când va avea loc un eveniment similar.