Yamaha R7 – Ce este și cum trebuie s-o înțelegem

Yamaha a lansat R7 cu look și “R” de la R1, dar cu 73 de cai, de la MT-07. Și sunt două categorii de public: motocicliștii care au crescut cu R1 și R6, Fireblade și Ninja, care sperau la un adevărat urmaș pentru R6 – o motocicletă sport de clasă medie, cu peste 100 de cai putere, așa cum se făceau “odată”. Și mai sunt motocicliștii începători sau de nivel intermediar, care caută o motocicletă sportivă, ușoră, manevrabilă și plăcut de condus în oraș, pe stradă sau în weekend, la un track-day ocazional. Iar pentru aceștia din urmă intră în scenă Yamaha R7. 

Ce este? 

Yamaha R7 e o motocicletă sport de clasă medie, derivată din MT-07 – probabil cea mai de succes platformă construită de Yamaha până acum. Are motorul CP2 cu mult cuplu jos și în turații de mijloc, care a debutat pe MT-07, dar face o treaba extraordinară și pe Tenere 700. Pentru R7, are noi setări ECU, admisie de aer optimizată, și evacuare îmbunătățită. Astfel, răspunsul accelerației e mai bun. Cutia a fost modificată, astfel încât accelerația să fie mai puternică. Ambreiajul este de tip slip & assist. 

Are același cadru, dar cu anumite ranforsări în puncte-cheie, pentru o rigiditate mai mare. Are 188 de kg cu rezervorul plin. 

Are suspensii superioare – furcă întoarsă KYB ajutabilă, amortizor spate montat diferit și frâne îmbunătățite – etriere monobloc cu patru pistonașe și cilindru principal Brembo. 

MT-07 era deja o motocicletă foarte manevrabilă, iar roțile ușoare contribuie și mai mult la acest aspect. 

Optional, poti adăgua quickshifter. 

La fel ca MT-07, Tracer 700 sau Tenere 700, nu are traction-control. Totuși, la cei 73 de cai și la raspunsul accelerației – destul de previzibil – motocicleta va funcționa foarte bine și fără. 

Ce nu este Yamaha R7 sau cum ar trebui s-o înțelegem 

Context – Acum 20 de ani, existau clasele supersport și superbike: 600 și 1.000 cmc. Companiile moto omologau motoare pentru aceste clase, din care dezvoltau versiuni de stradă, iar de aici erau derivate și motocicletele naked. În cazul nostru, Yamaha R6 și R1, din care ieșeau FZ-6 și FZ1, cu tot cu variantele Fazer (sport-touring). Am crescut cu astfel de motociclete – cu R6 și Ninja, cu Fireblade și R1, motoare cu patru cilindri în linie, în mare parte prin prisma importurilor second – piața moto din România de-abia acum începe să se dezvolte. Dar lucrurile s-au schimbat de ceva vreme, cel puțin pentru clasa medie. 

Clasa medie supersport nu mai e profitabilă de ceva vreme, iar companiile moto au renunțat să mai investească în motoare noi. Toate eforturile din racing în ultimii ani s-au concentrat la clasa mare, în timp ce în zona 600 avem aceleași motoare vechi, multe dintre ele dispărând complet de pe stradă și rămânând doar pe circuit, de dragul competiției. Culmea, Triumph a dezvoltat recent motorul 765 pentru clasa Moto2, motor pe care-l regăsim pe Street Triple RS (naked), dar pe piață nu avem un Daytona (sport). Se pare că “win on Sunday, sell on Monday”, legătura directă dintre performanțele directe în racing și vânzări a dispărut demult.

În fine, ne întoarcem la profit: motoarele cu patru cilindri în linie sunt mai scump de produs decât bicilindrele și, prin natura lor, nu pot constitui o platformă comună în gamă pentru mai mult de trei modele (sport, sport-touring, naked). Pe de altă parte, cu un biclindru, pe lângă faptul că e mai ieftin de construit, poți echipa un naked, o sportivă (vezi și Aprilia RS660), un adventure, un touring, un cruiser (mă mir cum de Yamaha n-a făcut până acum un cruiser în genul Rebel 500 sau Vulcan S). Astfel, construiești un motor și un cadru și obții o gamă întreagă. Cam asta este viitorul. 

Așadar, vom avea:

1. gama racing, cu tehnologie de top și modele în care inginerii vor pune tot ce e mai bun, adevărate nave-amiral: Panigale V4R, S1000RR, R1M, RSV4, s.a.m.d. De aici vor fi derivate supernakeduri și sport-touringuri. 

2. o gamă de mijloc cu motoare ușor adaptabile, mai ieftin de produs, de obicei cu doi cilindri, cu mai multe derivate, inclusiv pentru cei care și-ar dori o motocicletă sport, dar fără bătăile de cap pe care ți le-aduce o sportivă pur-sânge: supra-încălzire în trafic, poziție foarte incomodă, un preț foarte ridicat. În această categorie intră Yamaha R7. 

Așadar, Yamaha R7 nu este noul R6. Nu e o motocicletă cu peste 100 de cai, turații multe și poziție radicală. Dar asta nu e deloc greșit. Ba dimpotrivă, aș spune. Un R7, cu 188 de kg la plin, cu cuplu în mijloc, și foarte manevrabil, este, cu siguranță, mult mai plăcut de pilotat decât acel R6 pe care-l vedem noi în exemplare second-hand pe străzile din România.

Am făcut la un moment dat un test comparativ între MT-07, MT-09 și FZ-06, pe circuitul de la Adâncata, ca să vedem evoluția motocicletelor naked. Rezultatul: MT-07 se conduce infinit mai bine decât vechiul FZ-06, e mai rapid și mai performant, chiar dacă FZ-06 are cai mai mulți. Aș adăuga că MT-07 se conduce mai bine și decât un FZ-08 sau decât orice alt FZ de clasă medie. Probabil că așa ar sta lucrurile și acum – poate punem mâna pe un R6 să vedem. 

Desigur, pentru moralul general, R7 putea să aibă măcar 85-90 cp, adică mai mult decât MT-07 și Tenere 700, asta ca să dea bine pe hârtie. Chiar și așa, probabil că n-ar fi mulțumim un motociclist din școala veche, îndrăgostit de motoarele cu patru cilindri în linie.

Prețul pentru România n-a fost încă anunțat, dar în America R7 costă 9.000 de dolari. Probabil că la noi va fi în jur de 9.000 de euro, cam cât Honda CBR650R – o motocicletă de mare succes pe piața din România. O să fie o bătălie interesantă. Ceva mai sus ar mai fi și Aprilia RS660, care în România are un preț foarte bun – 10.660 de euro și care vine cu un super-pachet: 100 cp, IMU + traction control + wheelie control + moduri de mers + cruise control + foarte frumoasă. 

Singurul “R” așa cum îl știam de la Yamaha va rămâne R1. R7, alături de R3 și R125, face parte din noua lume a motocicletelor sport.