Singură sub Steaua Nordului. Zece săptămâni și 20.000 de km, în stil Roxynel

Roxynel a plecat singură, călare pe o Honda Hornet, la Nordkapp. Asta după ce vizitase Anglia și Scoția. Tot pe Hornet, tot singură. A petrecut zece săptămâni pe două roți, a rămas fără orientare în Rusia, a escaladat un munte în cizme sport și a lovit o marmotă. Dar nu face mare caz din asta.

Roxynel, Roxi, Roxana, Blonda, Petit Roxana, nu m-am lămurit încă cum ar trebui să-i spun, e o tipă. Înaltă și de treabă. E motociclistă și călătorește singură și mult. Foarte mult. Are un râs tare ciudat, cumva ca al unui delfin. Prima oară te miră, apoi te amuză. Iar când se pornește nu o mai poți opri. Nici din râs, nici din călătorit.

Prima călătorie lungă a făcut-o în 2013, când a vizitat Anglia și Scoția și s-a dat prin locurile unde se ține Isle of Man TT. Era un loc de bifat, simțea că trebuie să ajungă acolo. Iar după ce l-a bifat, a avut nevoie de o altă provocare. I-a venit în minte Nordkapp, Norvegia – locul unde-ai agăța în cui harta „Europei“. Zis și făcut, s-a urcat pe motocicletă și s-a dus. S-a întors după 10 săptămâni și vreo 20.000 de km, aproape dublu față de tura din Anglia (acolo făcuse vreo 11.000). Ah, încă un detaliu: totul s-a întâmplat cu o Honda Hornet. Care nici măcar n-avea parbriz pentru că „ar fi arătat hidos“.

„Merg singură. Îmi fac traseul după localnici“

„Toată lumea-mi zice că e tare, să fac ceva cu asta, dar mie nu mi se pare mare lucru. Adică tot ce am făcut a fost pentru mine, cu banii mei, nu am făcut mare tam-tam înainte. Am vrut să merg să mă plimb, ce-i așa de tare? Dacă vrei, poți să te duci să faci orice“, îmi povestește Roxy, fără falsă modestie, într-un bar de pe lângă Facultatea de Teatru. „Mie-mi place să merg singură. Îmi fac traseul după localnici, după oamenii pe care-i întâlnesc pe drum. Și nu vreau să stau după cineva, poate n-o să vrea să meargă unde vreau eu“.

În bagaj a intrat și placa de păr. Cea mai importantă.

Era începutul lunii august 2014 și Roxy trebuia să plece la drum cu alți doi prieteni. Până la urmă a plecat cu două zile în urma lor, dar i-a prins imediat, pentru că „ea când merge, merge!“. Oradea, Ungaria, Slovacia (Munții Tatra), Polonia, țările Baltice, Rusia (popas la Sankt Petersburg), Finlanda, Norvegia, Suedia, Danemarka, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Franța, Eleveția, Lichtenstein, iar Germania, Austria, Slovacia … Timișoara, acasă.

„A fost soare. Ploaie am prins doar două ore în Polonia și la plecare din Danemarca, în total vreo 4-5 ore. În rest, frumos, poate ceva burniță. Foloseam costumul de ploaie ca să-mi țină de cald.“

S.O.S., nu mai am schimbător de viteze

„Probabil schimbătorul de viteze nu a fost prins prea bine. Când am vrut să dau inferioară, schimbătorul căzuse. Norocul meu că rămăsese agățat de motor. Nu mai aveam șurub, nu mai aveam bucșă, nu mai aveam nimic. După aia stai și explică-le oamenilor… Nu știam cum se zice la bucșă, îți dai seama. Am făcut cu mâna… Ce scule să iei după tine? Puteam avea și mama trusei de scule. Îți dai seama că nu găseam ce-mi trebuia ca să repar. Am scos, așadar, cea mai importantă sculă, din topcase: peria rotativă de păr. Sunt femeie, dacă păru-mi stă bine, oprește cineva. Orice trusă de scule aș avea după mine, dacă păru-mi stă nașpa, nu oprește nimeni“.

„Orice trusă de scule aș avea după mine, dacă păru-mi stă nașpa, nu oprește nimeni“

Au oprit doi tipi cu un Prius, n-au prea avut cu ce s-o ajute, așadar aa pus mâna pe telefon și i-a sunat pe băieții din Hells Angels România. Ei au sunat în Riga și, până la urmă, am reușit să-mi rezolv probleme cu ajutorul celor care mă ajutau în Sankt Petersburg. Dacă nu erau ei, cred că prima noapte o dormeam pe străzi. Nu găseam hotelul.

Frig seara la cort…

La porțile Rusiei

„Am stat trei ore în vamă, la șase-șapte bariere, nu mai puteam de nervi. Până la urmă îmi pusesem casca să plec și au alergat polițiștii de frontieră ruși după mine că nu le dădusem o declarație. Era în rusă. Nu-nțelegeam nimic. Până la urmă mi-au dat una în engleză, am mai trecut pe la o barieră și, în final, „welcome to Russia“. La ieșire a fost mult mai simplu. „Nu mai ai nimic de completat, ci de predat foile pe care le primești la intrare. Bine că le-am păstrat, voiam să le arunc. Fără ele nu puteam să ies“

Probleme de navigație

Singurele probleme de orientare au apărut în Rusia. „M-am dus ca o floricică. «Am iGo pe telefon, lumea e a mea». Îmi downloadasem și harta Rusiei, deci nu credeam să fie vreo problemă. În primele două zile nici n-am înțeles de ce nu funcționează. Am ajuns în Rusia, GPS-ul mă vedea tot în Tallin. A trebuit să mă iau după semne. Sankt Petersburg mai semăna… Norocul a fost că m-au așteptat băieții din Hells Angels Sankt Petersburg, care mi-au zis unde să ajung, dar nu pricepeam nimic. Rusia nu a acceptat sateliți internaționali deasupra ei, așadar singurul GPS care funcționează este Glonass“.

În Sankt Petersburg

Roxynel a dormit la cort în camping, cort în pădure, ba chiar și într-un fel de mlaștină, la rulotă, la hotel, la motel, la prieteni. „Mergeam până se făcea seara și mă opream unde găseam“

„Am scos toate hainele și le-am pus pe mine“

„Din Finlanda a început frigul. La Rovaniemi (830 km Nord de Helsinki) am scos toate hainele și le-am pus pe mine. Am mers până la 12 noaptea și am ajuns tremurând. Am mers atât pentru că am găsit seara un mesaj de la un prieten care era la 300 de km spre nord. Era 8 seara, dar am plecat. Când am ajuns mă durea spatele, a doua zi nici nu puteam să mă mișc“

S-a acumulat oboseală, iar în Norvegia i s-a făcut rău. „Nu m-am putut mișca câteva ore. Am mai stat o zi, eram la 90 de km de Nordkapp. A doua zi mi-am făcut bagajul, mi s-a făcut iar rău. Dar m-am ambiționat și am plecat. Îmi mai revenisem, dar când a început iar să bată vântul acolo, în ultimii 30 de km bate un vânt care te mută de pe-o bandă pe alta. Era întunecat,  bătea vântul foarte rău. Dar sus era senin și frumos, una din cele mai frumoase zile“.

La Nordkapp

Până la urmă, n-am răcit în Norvegia, dar am răcit în țară. Am ajuns acasă cu febră 40,7 si am leșinat în pat.

CE SĂ VEZI DACĂ PLECI LA NORDKAPP. RECOMANDĂRILE LUI ROXYNEL

„Sankt Petersburg este cel mai frumos oraș pe care l-am văzut în viața mea. E haos la început, dar până la urmă te obișnuiești cu traficul. Trebuie doar să fii conștient că oricine se bagă peste tine. M-am obișnuit și m-a ajutat să devin mai calmă la noi“

„Satul lui Moș Crăciun. Finlanda nu prea mi-a plăcut. Mi-a plăcut că acolo am început să văd prima oară reni. La început m-am bucurat, după aceea erau peste tot. Te trezeai cu ei în mijlocul șoselei. Iar la Roveniemi e satul lui Moș Crăciun. Vorbești cu Moșul și poți să trimiți cărți poștale acasă.“

De vorbă cu Moș Crăciun

„Foarte dezamăgită de «Atlantic Road», Norvegia, după ce l-am făcut de câteva ori, l-am căutat alte două ore ca să fiu sigură că am fost unde trebuie. Era o buclă de 10-20 de km, la început. Eu mă așteptam să fie exact ca pe net.“

Drumul Atlanticului

„Atenție la limitele de viteză. Am luat amendă în Norvegia. A sărit polițistul din boscheți cu pistolul. Bine că eram pe frânare ca să admir peisajul. L-am convins să-mi dea amendă pentru cea mai mică viteză. 63 de km/h în zonă de 50. Ieșisem din tunel, pe dreapta –apă, pe stânga – pădure. Nicio casă. Iar pentru viteza asa mi-a dat 2.900 de coroane. Adică 1.800 de lei. N-am plătit. Nu mă mai pot întoarce în Norvegia, deși aș vrea“

Norvegia – Trollstingen

„Norvegia este bestială pentru viraje, fiorduri, peisaje. Până la urmă, dacă ai văzut un fiord, toate sunt cam la fel. Dar nu te saturi. Orașe nu prea sunt de văzut în Norvegia. Dar peisajele sunt superbe.“

Preikestolen sau Pulpit Rock – Norvegia

„Am găsit în Norvegia conserve de ton care costau aproximativ 2 lei. Mie îmi place, oricum tonul. Am mâncat la pâine și ton pentru toată viața. În Suedia am fost la cel mai bun restaurant de sushi, dar un platou de sushi și două pahare de vin au costat 90 de euro. După atâtea zile de cort și mâncat de ton, meritam ceva. Așadar, ce-am economist mai devreme, am dat dincolo.“

Cel mai bun sushi în Stockholm

„Ghețarul Svartisen, al doilea ca mărime din Norvegia. Mergi cu o ambarcațiune până în apropiere, apoi trebuie să mergi pe jos. Am escaladat muntele în cizme de circuit. Mersesem pe jos 8 km, iar spre final am rătăcit marcajul și am intrat pe un traseu greu. Cizmele mele alunecau, mă țineam doar în mâini. Am alunecat la un moment dat, îmi venea să mă prind cu dinții de stânci.“

Geiranger, Norvegia

„Piatra Suspendată. Drumul de la piatra suspendată era foarte abrupt și în gol alpin. Dacă mergeai fără opriri dura cinci ore. Am făcut 6 ore și jumătate. Eram ruptă de oboseală.“

Kjerag. Drum de mimin 5 ore dus/intors. De făcut dacă ai echipament de munte și dacă ești obișnuit cu astfel de mișcare.

„În Suedia e fix invers, foarte mișto când vine vorba de orașe și viață de noapte. În Stockholm erau 87 de muzee, eu am apucat să văd doar 10. Dar pe șosea nu ai ce să vezi“.

„Mi-a plăcut foarte mult când am trecut din Suedia în Danemarca. Treci prin Malmo, pe un pod, bate vântul, dar e ok. Am stat o săptămână în Copenhaga, la niște prieteni. Am împrumutat o bicicletă și m-am plimbat prin zonă. Ai foarte multe de văzut, plus viață de noapte. E plin de studenți. Am fost la o petrecere mișto și am ajuns la un chef la cineva acasă cu prietenii mei. Era ca în filmele americane, nimeni nu știa cine e proprietarul, dar toată lumea era acolo“.

„Din Danemarca spre Germania am trecut pe un pod și bătea vântul așa de tare că mă dărâma. Aveam 60 de km/h și țipam pe motoretă. Depășeam camioanele, mă lovea vântul din toate părțile și voiam să trec cât mai repede de partea aia“.

Tunel de 25 de km

„Casa lui Hans Christian Andersen nu e prea interesantă“

„Baie în Marea Nordului. În Danemarca am oprit la niște prieteni, care lucrează la o fermă și am făcut schimbul de ulei acolo. M-au dus să fac baie în Marea Nordului. Pe plajă toată lumea era cu geci groase. Inițial am intrat doar cu picioarele. Apoi am făcut baie. Era cam frig…“

„Am stat o săptămână în Oslo, am cunoscut niște români cu care m-am împrietenit. A fost foarte cald și frumos“

Curcubeu, în Finlanda, la ora 21.00

„Luxemburg e drăguț, dar e așa de mic. Nici nu realizezi. Lichtenstein e mai mic. N-am înțeles nimic“.

„Elveția. Era ceață, am lovit primul animal din viața mea: o marmotă. Era grasă, dar foarte rapidă. Mi-a intrat motocicleta în voblaj, am reușit să redersez, iar după aceea m-au apucat mustrările, m-am întors să văd dacă a pățit ceva. Nu am mai găsit-o. Elveția e absolut superbă. Fix ca-n reclamele la Milka. Și nici cu poliția n-am avut probleme.“

În liniștea și natura din Elveția, chiar și stresul devine zen

„Auschwitz, vizitat la dus. Mi s-a făcut pielea de găină“.

„Oktoberfest. Îmi luasem din Tivoli o perucă verde pentru festival. Toată lumea beată acolo, pe jos, leșinați, dar se uitau la mine ca la o ciudată pentru că aveam perucă verde“.

Următoarea tură?

„Eu aș vrea să ajung în America. Toate. Din Alaska până în America de Sud. Depinde de bani. Dar să vedem“.

Bonuri de benzină