Asia Centrală. Kârgâzstan, Tadjikistan, Uzbekistan. Mult off-road, mult washboard, drumuri grele, zile întregi în care n-am văzut asfaltul, asfalt cu gropi, dar și autostradă la final. Africa Twin e acolo, gata să înghită fiecare kilometru de praf, suspensiile lucrează în continuu, iar motorul funcționează în continuare fără reproș, chiar dacă benzina turnată dintr-un recipient murdar e (sper eu) de 80.
Au fost 5.000 de km solicitanți, cu un ritm intens mai ales în prima parte a călătoriei. Am primit foarte multe întrebări legate de comportamentul motocicletei și voi încerca în acest material să răspund la toate. Fiind un review, voi scoate în evidență plusurile și minusurile acestei motociclete.
De ce am plecat Africa Twin? Încă de la testele pe care le-am făcut în țară mi-am dorit s-o duc într-o astfel de călătorie. Motivul este destul de simplu: mi-a plăcut din prima și e o motocicletă foarte populară, o motocicletă reușită care stârnește pasiuni, o motocicletă apreciată încă de la lansare. Am fost curios s-o văd la treabă în mediul pentru care-a fost construită. Desigur, n-aveam niciun dubiu că se va descurca de minune pe drumurile ce aveau să urmeze.
Pentru că toată lumea o laudă și scrie cât e de reușită, hai să începem cu lucrurile care nu mi-au plăcut. Unele dintre ele au o rezolvare simplă, altele țin strict de preferința personală. Dar cred că, oricum, Honda va rezolva o parte din ele odată cu noul model.
Comportament în off-road
Nu-l trec neapărat la minusuri, dar nu-l pot trece nici la plusuri. Trebuie să discutăm puțin pe baza acestui aspect pentru că așteptările noastre diferă, comportamentul fiecăruia dintre noi e diferit, preferințele și drumurile pe care mergem sunt altele. Așadar, compromisul ales de Honda poate fi o soluție bună sau una mai puțin reușită, în funcție de așteptările pe care le ai.
Honda Africa Twin a pierdut ambele comparative făcute de noi în off-road. Ne-am gândit că poate fi din cauză că aveam cea mai mare și mai grea Africa Twin disponibilă pe piață – versiunea Adventure Sports, cu cutie automată. Ei bine, acum am mers cu versiunea simplă (tot cu DCT), dar tot nu m-a convins. Am simțit-o greoaie și puțin obositoare în afara asfaltului. Mai ales pe acele de păr în urcare, simțeam că trebuie să muncesc ca s-o duc unde voiam.
Cred că este de la ergonomie și, posibil, de la unghiul furcii. E vorba despre însăși construcția și filosofia acestei motociclete. Poate că dacă reușeam să stau cu brațele fix în continuarea furcii, rezultatul ar fi fost altul. Dar altfel am simțit cumva roata-față prea departe, fără feedback suficient. Pur și simplu simțeam că nu am o conexiune reală cu motocicleta și de multe ori am preferay să stau în șa și nu în scărițe.
Din punctul meu de vedere, chiar dacă are o imagine de bad-girl, Africa Twin pune accentul mai mult pe touring.
Având în vedere felul în care se folosesc, de obicei, aceste motociclete, Honda n-a făcut neapărat ceva greșit. A sacrificat puțin din off-road pentru un comportament mai bun pe asfalt. Doar 10% din clienții de adventure ies în afara asfaltulul. Și nici măcar 1% n-o să facă ce vedem în clipurile de prezentare. Oricum ar fi, rămâne o motocicletă grea și, echipată cu bagajele de călătorie, e greu de spus că vei face grozăvii. Vrei enduro? Ia un 250 și vei urca pante și poteci, vei sări, vei trece peste bușteni cum nu credeai vreodată c-ar fi posibil. Vrei confort și 1.000 de km pe zi pe asfalt, pentru ca apoi să ieși de pe drum ca să pui cortul? Sacrifici din componenta enduro.
De aceea spun că e un aspect care trebuie discutat – dacă vrei o motocicletă din clasa adventure-touring, excelentă pe asfalt și competentă în off-road, Africa Twin e acolo. Și, statistic vorbind, cam asta-ți dorești.
Cutia DCT
N-am avut niciun fel de probleme cu ea și sunt un avocat al cutiei DCT de la Honda. Mă bucur c-a apărut și cred că n-ar trebui să-i lipsească unei motociclet touring. Pentru componenta adventure, prefer cutia manuală. Motivul e simplu – oricum o trec pe manual în când ies în off-road, simt lipsa ambreiajului la anumite manevre și.. motocicleta e mai grea cu 10 kg. Și mai scumpă.
Așadar, pentru mine e foarte simplu: dacă vrei touring pe șoselele asfaltate din Europa, mergi pe DCT. Dacă vrei Pamir, ia-ți manuală.
Am început cu minusurile mele, am trecut prin zona gri, iar acum voi vorbi despre ce-mi place la Africa Twin.
Cum ar arăta Africa Twin ideală
Minusurile de mai sus și comentariile făcute sunt niște observații care nu puteau să-mi scape. Dar nu pot să-i reproșez mare lucru acestei motociclete. Aș pleca oricând cu ea, în orice capăt al lumii. Cum ar arăta Africa mea, în configurație perfectă? Cutii de aluminiu, anvelope tubeless, cutie de viteze manuală, cruise control. Și-aș merge până unde se termină Pământul.
1 Comment
Felicitari pentru acest articol/review! Ai acoperit foarte multe aspecte. Intentionez sa achizitionez pe viitor o Africa Twin dar ceva nu m-a atras la ea anul acesta, greutatea in special mi s-a parut exagerata pentru off road, puterea scazuta raportata la gabarit; nu putem trai doar din fiabilitate.