Granița cu Rusia. De la “te arestează dacă ai dronă” la banya | Go East #2

Unde banya nu înseamnă pușcărie, ci una dintre cele mai reușite forme de relaxare inventate pe Pământ – sauna rusească. Și-am avut parte de-o banya adevărată.

Dar să revenim la doua zi de Ucraina, care decurge monoton – la început cu gropi, apoi cu ceva autostradă și drumuri mai bune. Apropo, pe autostrada din Ucraina sunt treceri de pietoni și te poți trezi că un camion îți întoarce, legal, în față. N-au facut poduri. Sunt locuri marcate și, după ce te asiguri, treci pur și simplu, pe contrasens și întorci. Și avem ploaie. Multă ploaie. 

Traversez Kievul fără să mă opresc, dar îmi promit că la întoarcere voi sta măcar o noapte. Acum nu e timp de pierdut, avem de făcut 2.000 de km în trei zile. Mai dormim o noapte la 70 de km de frontiera cu Rusia, iar apoi trecem. Avem întâlnire cu Vlad.

La granița cu Rusia nu e coadă mare, dar lucrurile merg încet pentru că sunt acte de completat – de exemplu, ai un certificat de import temporar al motocicletei, iar actele de genul ăsta durează. 

Trecem repede de vamesii Ucrainieni. Nu par prea prietenoși, dar ăsta e stilul lor. Îmi amintesc cu regret de zâmbetele și de amabilitatea celor din America latină. Dar nu ne aflăm în țara tangoului, ci într-o țară obișnuită ba cu cizma sovietică, ba cu tranziția grea, ba cu starea de război. Cerul de plumb și blocurile gri nu te-ajută prea mult să-ți schimbi percepția. 

“N-aveți voie cu drona în Rusia. O să vă aresteze. Au fost doi nemți pe care i-au arestat”, ne spune vameșul, pe un ton grav. 

Trecem de Ucraina, ajungem la bariera cu Rusia. Completăm un formular. Arătăm pașapoartele. Ne pun să arătăm bagajele. Văd dronele, ne pun să le scoatem. Prima oară, Scutariu. “Scoate-o din cutie. Hihihi, ce mică e”, îi spune controlorul. Are un DJI Spark, ce pare de jucărie. Eu am un Mavic, ceva mai mare, dar nu-mi zice nimeni nimic. Doar că drona în sine are o problemă. Mecanismul de stabilizare a camerei s-a stricat, din nou. E ca un facut – la fiecare început de călătorie se strică. Prima oară, în America de Sud. Acum, în Rusia. Bine că există service DJI la Moscova, o s-o repar mâine. 

Completăm niște acte în limba engleză, le verifică, primim documentele înapoi și gata. Scăpăm repede. Nu putem spune asta și despre prietenii care vin după noi cu mașina. Au 6-7 ore de așteptat. Să intri cu mașina în Rusia este o idee proastă. N-a avut nimeni, nimic cu ei. Dar atât durează formalitățile. 

Nu stăm după ei. Îi dăm repede înainte, pentru că e o nouă zi cu 500 de km de drum și ne așteaptă o frumoasă serie de răpăieli – ploi torențiale care țin maxim 10 minute, dar 10 minute în care toarnă cu găleata. 

Ajungem la Vlad – un motociclist român mutat de nouă ani în Moscova. E însurat cu o rusoaică și are două KTM-uri: unul de enduro și unul de rally-raid. A făcut Magadanul, BAM-ul, Mongolia de două ori. E un tip tare cumsecade, l-a ajutat anul trecut pe Scutariu, o să ne-ajute și anul ăsta să lăsăm motocicletele la firma de transport cu destinația Irkutsk. E de vorbit în Rusă, iar noi nu ne prea pricepem. 

Și Vlad are, pe lângă sufletul bun, o banya rusească. Una adevărată, cu foc de lemne. Orice banya care se respectă are un spațiu de relaxare la intrare, unde stai la povești între sesiuni. În cazul nostru, acest spațiu trădează pasiunea lui Vlad pentru motociclism – pe pereți sunt roțile cu care s-a întors de la Magadan și din Mongolia, un ghidon, un far și alte obiecte de mare însemnăate pentru un pasionat. De aici intri într-o antecameră unde-ți lași halatul și-ți iei prosopul și căciula. În banya se intră cu o căciulă, ca să nu-ți arzi părul. Poate părea ciudat, dar sunt vreo 100 de grade înăuntru, iar Vlad îmi explică raportul perfect temperatură umezeală. Trebuie să fie de 120. Sauna turcească e mai puțin fierbinte, dar mult mai umedă, cea finlandeză este mai fierbinte decât cea turcească, în timp ce sauna rusească… 90-100 de grade. Vlad e mândru de banya lui, se vede asta din felul în care povestește. 

Noi stăm la 90-100 de grade și povestim despre motociclete și călătorii. Despre Americi, despre Siberia, despre cum în mijlocul lacului Baikal este o sauna plutitoare. O închiriezi și sari fierbinte, cu aburii ieșind din tine, direct în apa rece a lacului. Nu trebuie să te sperii de șocul termic. N-o să simți decât o senzație plăcută. Sau dacă e iarnă, te arunci direct în zăpadă.

Stai 10 minute și sari în apa rece. Te mai relaxezi, mai povestesti, apoi repeți. După două sesiuni din astea te simți ca nou. Așa decurge seara, iar o plăcintă cu pui și un grătar completează povestea. Ne pierdem în discuții până se face ora 01.00. Voi dormi ne-ntors. S-au dus deja 2.000 de km.