Familia Călătorescu, popas în România. Au vândut tot și au plecat în jurul lumii – partea II

Au plecat la drum acum trei ani din Australia. Peste un an ar trebui să ajungă înapoi. Ieri erau în București și se luptau cu formalitățile ca să obțină viză pentru Rusia. Zâmbitori și gata pentru aventura din Europa de Est și Asia.

Tocmai i-am întâlnit Adrianus (51) și Mike (19) tată și fiu. Erau singuri. Fără Jeanette, mama lui Mike și soția lui Adrianus. După mai bine de doi ani de călătorit și 34 de ani de căsnicie, Jeanette nu mai voia să călătorească. Nici în jurul lumii, nici alături de Mike și soțul ei. Se oprea în Olanda unde avea de gând să înceapă o viață nouă.

„Acest gen de lucruri nu se spun pe blogurile de călătorie. Toată lumea se rezumă la lucrurile pozitive și totul este portretizat prin imagini roz. Dar călătoria nu înseamnă doar roți care se învârt și kilometri. Nu e o lume a fanteziei unde totul se întâmplă lin. Chiar dacă îți trăiești visul“, spune Adrianus.

I-am întâlnit într-o seară de miercuri, într-un apartament din zona Iancului – Pantelimon. Erau zâmbitori, cu chef de povești și gata de drum. Adrianus (stânga) și Mike.

„Dacă am fi lăsat totul baltă, această amintire ne-ar fi urmărit toată viața“

Divorțul de la mijlocul călătoriei a fost un moment de cotitură. Nu erau siguri că vor continua. Anunțul a venit în Olanda, când se aflau la casa părinților (sunt Olandezi, dar au trăit timp de 10 ani în Australia). Le-a trebuit ceva ca să se pună pe picioare, iar Adrianus și Mike, tată și fiu, s-au încurajat reciproc. „Când eu mă simțeam de rahat, el mă îmbărbăta. Și invers“, povestește Adrianus. Visul „trebuia“ să continue. „Ajunsesem prea departe și muncisem prea mult ca să renunțăm. Dacă am fi lăsat totul baltă, această amintire ne-ar fi urmărit toată viața“.

Deși episodul a fost unul greu, i-am întâlnit pe cei doi zâmbitori. Nu la hotel, nu la vreo cârciumă din centrul vechi, ci acasă la Roxynel. Pentru că așa obișnuiesc călătorii – să oprească la alți călători. Bugetul este întotdeauna limitat, iar oamenii sunt cei care contează, nu locurile.

Mike, în Italia.

Erau zâmbitori și înțelepți. Aveau acel fel de a privi lucrurile pe care-l întâlnești doar la călători, la cei care au văzut multe și au trecut prin multe. Chiar și Mike, care are 19 ani și va deveni cel mai tânăr om care a făcut înconjurul lumii pe motocicletă. Erau zâmbitori și dornici să povestească. Am stat mai bine de două ore la taclale și, dacă nu trebuia să plec, am mai fi stat încă vreo cinci.

Mi-au povestit cum au transportat motocicletele (Triumph Bonneville & Yamaha XT660R) cu un bananier din Costa Rica în Europa, cum au avut parte de necazuri în America Centrală pentru că motocicleta lui Mike era pe numele lui Adrianus. Mi-au povestit cum, în Statele Unite, era cât pe ce să fie omorâți de o mașină care a vrut, pur și simplu să dea peste ei. Și cum n-au avut absolut nicio problemă un Honduras unde se spune că e plin de carteluri care fac prăpăd ca hoardele lui Ginghis Han.

În Guatemala. Sau cât de mult poți să încarci un Triumph Bonneville.

„Oriunde-ai merge trebuie să te comporți ca un oaspete“

Au făcut pană de șapte ori în cei 70.000 de km parcurși până acum și poliția i-a oprit de patru ori. Aproape de fiecare dată, mai mult din curiozitate. Ce-i drept, au un fel pașnic de a privi lucrurile. „Mergeam prin Croația și vedeam găști de austrieci cu motociclete puternice care zburau cu 150 de km/h. Nu te poți comporta în felul acesta. Ești oaspete în acea țară, nu ești ca la tine acasă. Trebuie să respecți niște reguli de bun simț. Oriunde-ai merge trebuie să te comporți ca un oaspete“.

Mike de-abia își luase permisul moto (avea 16 ani) când a părăsit Australia și a avut ceva de furcă până să se obișnuiască cu mersul pe partea dreaptă a drumului. În Norvegia a alunecat cu motocicleta pe un pod ud de lemn și era să cadă cu tot cu motor într-un râu. Era să dea peste un elan, peste un porc și s-a trezit cu o găină care i-a zburat fix în vizieră. Pe Adrianus l-a lovit o rață, aflată în curs de decolare. Episodul cu rața se întâmpla prin Olanda.

În Elveția.

Au plecat la drum în 2012. Din Australia au mers în Noua Zeelandă, apoi în Canada, Alaska, Statele Unite, America Centrala. Planul era să facă și America de Sud, dar au plecat spre Europa, au făcut  Europa Centrală și s-au dus la Capul Nord, s-au cunoscut cu Roxynel, gazda lor din România. De-acolo s-au dus în Spania și au ajuns fix în partea opusă a pământului față de locul în care trăiau în Australia. Dacă ar fi săpat un tunel prin centrul Pământului ar fi ajuns acasă. S-au oprit în Olanda, a urmat despărțirea, iar de o lună sunt din nou pe drumuri și se îndreaptă spre Est.

Mike vrea să devină fotograf, la fel ca tatăl și bunicul său.

Urmează Grecia, Turcia, Georgia, Rusia, Kazakhstan, Kyrgystan, Tajikistan, China, India…. Australia. La anul, pe vremea asta, ar trebui să fie acasă. Dar care casă? Pentru că au vândut totul ca să plece în jurul lumii. Nu prea mai au unde să se întoarcă. Vor o viață nouă. Probabil că se vor muta în Olanda. Mike spune că ar vrea să rămână în industria moto, sau a turismului. Să organizeze tururi. Poate se va întoarce la școală, să mai studieze ceva. Ar vrea să devină fotograf, la fel ca tatăl și bunicul lui. „Dar cum să te întorci la școală după așa ceva?“

Live it.

La  fel ca alți călători cu care am stat la povești, Adrianus și Mike nu au fost impresionați de locuri cât au fost impresionați de oameni. „Vrei să vezi viața adevărată, satele. Să întâlnești oameni e cea mai bună parte dintr-o astfel de călătorie. Dac-aș putea, aș mai pleca odată“, spune Adrianus.

Călătoria continuă. Povestea e pe blogul lor, unde postează permanent fotografii, filme și cuvinte. Drum bun!

Party

Update Pentru repostarea acestui articol pe Facebook, am aruncat o privire să vedem ce mai face Mike. Este, exact cum ne așteptam, tot pe drumuri, undeva prin India și ne urează „Crăciun Fericit.”

Urare de Crăciun