Două accidente-n două zile

Două accidente-n două zile, pierd banii, fac entorse, iau kile. Așa ar suna cântecul celor de la Subcarpați adaptat la starea mea actuală.

Sâmbătă mă aflam la nunta colegului de echipă Sănătescu. Mă amuzam teribil de cum cântau popii la slujbă. Știți, cu „roaba lui Dumnezeu, cu femeia care tre să i se supună bărbatului așa cum robii i se supun lui Iisusׅ“, ceva inedit pentru mine, neobișnuit cu tainele bisericești. Probabil de acolo mi se trage. M-o fi văzut cel de sus și s-a gândit să-mi tragă o corecție.

Astfel, fix a doua zi (duminică), treceam printr-o situație-limită în Motru. Doi șoferi mă puneau la încercare. Primul m-a ratat, dar al doilea a fost mai hotărât. Nu mai repet detaliile, pentru că am povestit pățania ieri (vezi despre ce a fost vorba). A fost una dintre cele mai grele situații prin care am trecut, dar important e că am ieșit fără nicio zgârietură și cu daune minime la motocicletă.

Dar cum o belea nu vine niciodată singură, la fix 22 de ore după am făcut cunoștință cu asfaltul. Eram în centrul Bucureștiului, pe Eminescu. Mă îndreptam spre o ambasadă ca să depun acte pentru obținerea unei vize (Teaser – PeMotoare pregătește o aventură de mare angajament). De această dată eram pe Honda Hornet, motocicleta pe care o folosesc zi de zi în oraș. Mergeam liniștit (maxim 40-50 km/h), când mașina din față a frânat brusc. Am frânat și eu la fel de brusc, doar că, ce să vezi.. când apeși prea hotărât o frână-față fără abs roata se blochează, iar tu ești pe jos. Așa am căzut și eu, fix ca bolovanul, ca prostul, ca un sac de cartofi și mi-am dat seama ce se întâmplă abia când eram pe asfalt, lângă motor.

Am înjurat, m-am ridicat, mi-am continuat drumul, m-am dus șchiop la ambasadă și după vreo oră eram acasă. Țineam cu greu piciorul drept pe scăriță și speram să nu fie ceva grav. După două ore, mi-am dat seama că merg ca Dr. House și că nu pot îndoi genunchiul. M-am dus la spital pe picioarele mele și m-am întors cu un ghips, două cârje și o pungă de medicamente: entorsă.

Am făcut două greșeli. Obișnuit cu frânele combinate și cu ABS de la R 1200 GS (cu care mersesem tot week-end-ul), am frânat prea puternic și prea mult cu fața, iar alunecarea a venit fără să mă aștept. Totodată, ar fi trebuit să am un reglaj mai „atent“ la frâne. A doua: am fost ca popa, care zice dar nu face. S-a așternut praful pe genuncherele mele de când nu le-am mai purtat. Iar blugii cu protecții pe care tot zic că mi-i cumpăr sunt tot pe raftul magazinului. Dacă aveam ceva protecții, fie ele și soft, acum nu mai mergeam în cârje. Mi-a fost învățătură de minte. Fix când nu te-aștepți, într-o situație banală, o poți păți.

De data asta nu o zic ca popa. Primul drum pe care-l voi face cu motorul va fi către un magazin de echipamente moto. Poartă-ți echipamentul. Altfel, s-ar putea să te trezești în situația mea, iar marea aventură nu va fi să călătorești mii de km în zone necunoscute, ci să-ți muți cafeaua din bucătărie la birou.

P.S. În fix trei săptămâni echipajul PeMotoare pleacă la drum, peste mări și țări. Până atunci sper să fiu în stare să merg cum trebuie pe motor. Voiam eu să fiu ca Ewan McGregor, dar nici chiar așa..