Patru băieți de 19 ani din Slovacia cutreieră șoselele pe niște mopede din 1987. I-am întâlnit pe Transfăgărășan, unde urcau cu greu, dar plini de voie-bună. Erau la mijlocul unui tur de 4.000 de km.
Denis, René, Patrik și Matej. Fiecare călare pe o Babetta, un moped produs în Cehoslovacia, capabil de o viteză maximă de 40-50 de km/h. Care, cu 30-40 de kg de bagaj și pilot, ajunge la maximum 25 km/h. În linie dreaptă. Pentru că, pe serpentinele de pe Transfăgărășan, băieții pedalau la fel ca pe bicicletă ca să ajute mopedele să urce. Unde mai pui că Babetta nici nu pornea de pe loc. Trebuiau să alerge pe lângă ea și să sară din mers ca să auzi motorașul de 50 cmc cum bate ritmul vioi.
Pornirea unei Babette nu e așa de simplă cum crede lumea.
I-am întâlnit întâmplător, la începerea urcării spre Bâlea, dinspre Vidraru. Opriseră să ia niște apă din râul Capra, iar niște mopede pline de bagaje și ornate cu steagul Slovaciei, pe Transfăgărășan, nu-s tocmai o priveliște comună. Așadar, am oprit de îndată ca să le aflu povestea. Ideea i-a venit lui Denis, care mai făcuse o tură în Praga. Au cumpărat Babettele din Slovacia, cu prețuri între 150 și 300 de euro, în funcție de starea tehnică, și au plecat la drum. Traseul avea ca obiectiv Marea Neagră, cu vizite în Chișinău și Delta Dunării. În drumul lor, ce a durat 34 de zile, au mai trecut prin Serbia și Ungaria.
„E frumos cu Babetta, ai timp să admiri locurile“, îmi spune René, râzând. „Ne-a plăcut foarte mult Transfăgărășanul. Nu doar peisajul, ci și amabilitatea celor pe care i-am întâlnit. Am întâlnit o mulțime de oameni prietenoși, care ne-au ajutat și am văzut o mulțime de locuri frumoase, mai ales în Carpații României“.
Ca-n orice aventură, cei patru au avut de înfruntat numeroase peripeții. Birocratice și, desigur, tehnice. Mai întâi au avut probleme la granițele cu Serbia și Moldvoda din cauza plăcuțelor de înmatriculare. Pentru că în Slovacia, la fel ca-n România, mopedele nu se înmatriculează, ci primesc un număr de înregistrare de la Primărie, cu care nu te poți plimba chiar pe unde vrei tu.
În România au fost primiți cu voie bună și… țuică.
Până la urmă au reușit să treacă, n-aveau tocmai fețe de traficanți, dar problemele nu s-au oprit aici. „La 40 de km de granița cu România, în drum spre Deltă, s-a stricat motorul unei Babette. Neavând sculele necesare ca să-l reparăm, a trebuit să-l schimbăm“. Prevăzători, aveau unul de rezervă. Desigur, defecțiunile nu s-au oprit aici. Au mai avut tot felul de probleme, de la ulei, la instalația de lumini și vitezometre. Tipice unui moped de 27 de ani pus să facă 4.000 de km.
Pentru o autonomie mai ridicată, cărau fiecare o canistră de 5 l de benzină, care, alături de cei 4 din rezervor, le asigura 450 de km. Asta pentru că, din fericire, Babetta consumă 2l/100 de km.
Așa arăta, la început, traseul. Doar că băieții l-au mai adaptat între timp, cu o vizită pe Transfăgărășan, pe la Castelul Bran și prin Vama Veche.
Babettele nu sunt doar o extravaganță, sunt și singurele lor mijloace de transport. Doar unul dintre ei are un scuter. Asta și pentru că, din cauza vârstei, nu-și pot lua categoria A. Așadar, până una-alta, vor pleca în călătorii cu Babettele. Pentru că aventura „Na Babette po Sovete“ („Cu Babetta în jurul lumii“) este abia la început, ne asigură băieții.
