Ai crede că doamna de 68 de ani despre care vorbim a participat la curse în tinerețe și, din nostalgie și surplus de vlagă, încă mai intră pe grila de start? Ei bine, nu. Povestea e și mai frumoasă.
Mardelle Peck are 68 de ani și s-a apucat de curse la 65, când și-a dat seama că e un lucru pe care trebuie să-l bifeze. Dar să-ncepem cu începutul.
I-am descoperit povestea pe site-ul americanilor de la rideapart. Iar startul se dădea când bunica de astăzi era tânără și l-a cunoscut pe soțul său Ron. Acesta, mare motociclist și cu chef de impresionat domnițe, gonea de mânca asfaltul cu Mardelle în spate. Ca să scape de nebun, dar totuși să se țină aproape, și-a luat permisul moto pentru a putea merge singură, pe motocicleta ei.
Zis și făcut. După ce și-a luat motor și s-au căsătorit au avut o fiică, iar Mardelle a lăsat-o mai moale. Se mai distra, ca tot omul, din când în când, ba pe stradă, ba în enduro. Apoi, în 1998, și-a luat un Sportster și i s-a redeschis apetitul pentru motociclism. A tot schimbat motociclete până s-a urcat pe o Honda CBR 929. Atunci i s-a aprins o scânteie, s-a înscris la școala lui Keith Code (Keith Code California Superbike) și, timp de 11 ani, a mers la track days.
Prima cursă a terminat-o călare pe o Honda CBR 600, într-o competiție de amatoare organizată de Federația de Motociclism din America. Se întâmpla în 2005. Nu era cea mai bună, dar a mers la toate etapele și, cum alte fete au mai lipsit, a strâns suficiente puncte cât să termine campionatul pe poziția secundă. Bună performanță! Apoi și-a preparat un GSX-R 750, dar nu s-a înțeles prea bine cu gixxerul și, după o perioadă, a trecut la clasa expertelor.
În 2014, călare pe o Yamaha R6, a terminat pe locul trei la clasa Expert Afemme Championship. Iar acesta a fost ultimul an al carierei sale pe circuit. Dar nu se va da, încă, jos de pe motocicletă. Alături de soțul ei Ron, călare pe BMW R 1200 GS (fiecare cu GS-ul lui, evident), are în plan mai multe călătorii de-a lungul și de-a latul Americii.
Exact cum remarcau și cei de la rideapart, unde povestea e spusă mai pe larg, lucrul cu care trebuie să rămânem din această poveste nu e că o „mamaie“ alerga în competiții de viteză la 68 de ani, ci că niciodată nu e prea târziu să-ți împlinești dorințele. Dacă vrei să faci un lucru, nu mai sta pe gânduri și dă-i bătaie.