Șase drumuri din Balcani pe care trebuie să te dai

Alpii au Stelvio și Grossglockner. Italienii au coasta Amalfi. Francezii au Coasta de Azur și Col de Turini. Drumuri de o rară frumusețe pe care trebuie să le facă orice motociclist. Dar frumusețea nu se oprește la granițele Italiei și Austriei. 

Sunt spre sud, sunt relativ aproape de casă și sunt destul de sigure. Nu trebuie să fii plecat prea mult pentru a face aceste trasee, iar peisajul, mâncarea și bucuria de a vorbi cu localnicii în alte limbi fac din aceste drumuri alternative ideale la locurile scumpe din Vestul Europei.

Coasta Dalmației, de la Rijeka la Dubrovnik (Croația)

Sunt peste 500 de km de bucurie pură. Nu e de mirare că aici este zona preferată de producătorii de motociclete atunci când lansează un model nou. Pe aceste drumuri sunt invitați jurnaliștii moto pentru teste, filmări și fotografii.

Pentru a avea o vizibilitate cât mai bună asupra plajelor, golfurilor sau porturilor cu iahturi este indicat ca traseul să fie făcut de la nord la sud, astfel încât să ai marea în dreapta și munții în stânga. Coasta Dalmației este de evitat în perioada iulie-august din două motive: căldura mare nu iți va ventila echipamentul, iar puzderia de bicicliști, mașini și autorulote te va face să fii atent mereu la trafic și mai puțin la peisaj sau senzații.

Atenție! Când plouă, asfaltul devine alunecos. Mai alunecos decât cel din România.

Bar (Muntenegru) – Sarajevo (Bosnia)

Vei trece prin Canionul Tara (al doilea ca mărime din lume, după Grand Canyon din S.U.A.) și prin Parcul Național Durmitor. Peisajele spectaculoase continuă în așa numita Republica Srpska și în Bosnia. Aici poți merge ore întregi prin păduri și prin munți fără să întâlnești pe altcineva în trafic sau vreo așezare. E zona în care au stat ascunși ani întregi liderii sârbilor bosniaci căutați de Tribunalul Penal Internațional de la Haga. Indicată pentru această rută este o motocicletă enduro cu rezervor supradimensionat și provizii de mâncare, pentru că te poți rătăci foarte ușor, majoritatea joncțiunilor neavând indicatoare. Dacă găsești, totuși, pe cineva care să te îndrume și cu care ai vrea să stai la povești, e bine să eviți cuvinte precum U.E., NATO, Serbia sau Kosovo.

De la Vlore la Saranda (Albania)

Un alt mod de a îmbina muntele și marea, de a te bucura de virajele prin munți, dar și de apa limpede a Adriaticii. Aici poți găsi golfuri sau plaje pustii, numai pentru tine, Albania fiind ună din zonele încă neatinse de turismul de masă. Să nu te miri dacă – în căutarea unei astfel de plaje – o să dai peste o bază militară dezafectată de submarine. Se încadrează pefect în peisaj, alături de sutele de buncăre.

Skopije – Struga (Macedonia)

Bei o cafea la una din terasele cochete din capitala Macedoniei, apoi îți continui drumul spre sud-vest. Prima parte a circulatului E 65 nu este foarte interesantă, dar  la Vrutok părăsești drumul principal și intri în Parcul Național Mavrovo, cel mai mare din această țară. Aici dai de lacuri, munți, brazi, curbe, liniște, aer curat. Chiar și în timpul sezonului estival, traficul este destul de limitat. Dacă ai la tine un sandvici sau un pachet de biscuiți, acordă-ți o pauză și savurează-le acolo. Asfaltul e bun, iar când vei părăsi Parcul ai vrea să mai faci o dată drumul în sens invers. Însă și continuarea, care te duce tangent cu granița albaneză, prin Debar și Struga la lacul Ohrid e demnă de atenție.

Trikala – Louros (Grecia)

Grecia are părți agreabile nu numai în zonele litoralului. Dacă vrei să iei o pauză de la plajă, poți încerca o traversare rapidă a țării, de la Marea Ionică la cea Egee. Însă nu pe un drum cu trafic, ci pe unele care te duc în zone de peste 2000 de m. Un astfel de traseu e acela care te poartă printre două parcuri naționale foarte frumoase. De la Trikala, dacă mergi spre vest, ai în stânga Parcul Național Tzoumerka și în partea dreaptă Parcul Național Pindou. Ambele cuprind zone vaste ce merită explorate dacă ai timp suficient. Regiunea se diferențiază ca floră de ceea ce îți oferă Grecia în zona litoralului. Louros, localitatea care te apropie din nou de mare, este poarta de intrare într-un alt Parc: Amvrakikos Wetlands. Așa că, în aproximativ 200 de km, acest drum îți oferă trei parcuri.

Gabrovo – Kazanluk (Bulgaria)

Drumul acesta ne-a lăsat amintiri plăcute atunci când ne-am întors de la Istanbul. L-am făcut zâmbind mereu în cască. Travesează Munții Balcani, te duce prin pasul Shipka (1150m), pe lângă memorialul cu același nume de pe Vârful Stoletov. Înlănțuirea de curbe, aerul curat și peisajulul de pastel ne-au făcut să trecem cu vederea că erau doar câteva grade peste 0 și că asfaltul, pe alocuri, era ud sau cu nisip. Am oprit la un izvor pentru a ne împărtăși impresiile despre drum și în timp ce povesteam o vuple curioasă a venit să ne inspecteze motocicletele.

Tot în zonă se află și Buzdulha, una dintre cele mai ciudate construcții comuniste. Seamănă cu o farfurie zburătoare gigantică și se află pe vârful unui munte.

The Buzludzha Monument (Buzludja, Бузлуджа)
Mount Buzludzha (1441m)
Buzludzha National Park
Central Balkan Mountain Range (Stara Planinia, Стара планина)
Bulgaria
Photo: Copyright TIMOTHY ALLEN
http://humanplanet.com