Ride in Maroc 2016. Prolog

Șase prieteni, două săptămâni, o tură de 3.000 de km prin Maroc, poarta de intrare în Africa. Cum a început totul. 

Primele zile ale lui 2016. Afară frig, dar înăuntru 0 cameră caldă, plină de prieteni, așezați la o masă, cu toții gata de aventură. Era perioada aceea de la începutul lunii ianuarie când ai terminat cu sărbătorile de iarnă și te apuci să te uiți pe hărți și să faci planuri.

Și pentru că planul bun începe întotdeauna cu ceva concret, am setat data plecării și am căutat ofertele de zbor. Da, zbor. Adică cu avionul, urmând ca motocicletele să plece într-un camion.

De ce? Motivul e simplu: până în sudul Spaniei ai aproape 4.000 de km. Cele două săptămâni de concediu pe care le ai la dispoziție sunt mult prea prețioase ca să le strici pe autostrăzile Europei. Costurile transportului se ridică undeva la 600 de euro, în funcție de transportator și de numărul “coletelor”. Avionul, rezervat din timp, costă 150 euro tur-retur (București – Malaga, Blue Air).

Zis și făcut: la scurt timp după aveam biletele de avion rezervate. Au urmat, apoi, în timpul anului, câteva întâlniri de planificare a traseului, discuții (unele eșuate) cu transportatorii, iar pe 8 octombrie la 4.30 dimineata întâlnire finală – aeroportul Otopeni, destinația Malaga.

După zborul de 4 ore, ne-am cazat la un hotel de la marginea orașului, în așteptarea motocicletelor. Puțin după prânz, ne uitam la ele cum stau curate și frumos așezate pe paleți, gata de călătorie. Apropo, n-am făcut prezentările: un BMW F800GS, două R1200GS LC, două R1200GS Adventure LC și un… K1600GTL Exclusive – un maxi-tourer de lux, pentru cei nefamiliarizați cu aceată clasă.

Și ele stăteau așa frumos acolo. Și noi stăteam și ne uitam lung. Pentru că era sâmbătă, iar sâmbătă, tot spaniolul e acasă, nu la muncă. Așadar, nu exista nicio rampă de descărcare și niciun motostivuitorist prin zonă care să ne-ajute.

După o tură prin cartier, un scărpinat în cap și ceva calcule de fizică, soluția salvatoare a fost evidentă: le dăm jos din camion pe brațe – cea mai ușoară motocicletă avea 220 de kg, apoi urmau unele de 260 și, desigur, GTL-ul de 350 de kg. Deși sună greu, cu câteva opinteli, ironii și mai puțin o oră de muncă eram gata de drum.

Seara ne-am dres cu o palincă ca să ne meargă bine în excursie, iar a doua zi eram pe ferry-boat-ul Tarifa-Tangier, gata să punem roata pe asfaltul din Africa.

In „burta” ferry-boat-ului catre Tangier