După traversarea Munţilor Tatra, nu mergem direct spre Oswiecim (Auschwitz), pentru că ar fi păcat să nu vizităm Cracovia, cel de-al doilea oraş ca mărime din Polonia. Fondată in sec. al VII-lea, fosta reşedinţă a regilor polonezi este considerată de mulţi ca fiind inima Poloniei.

Chiar pe malul Vistulei se înalţă impunătoare catedrala Wawel, sanctuarul naţional al Poloniei, locul în care erau încoronaţi monarhii polonezi. Este, probabil, cel mai interesant loc din ţară, împreună cu adiacentul castel regal Wawel. Întregul centru istoric al oraşului se află pe prima listă a patrimoniului mondial UNESCO, aprobată în 1978, an în care arhiepiscopul Cracoviei (Karol Wojtyła) a fost numit papă.

Aici vedem aterizat un balon cu aer cald pe care îl remarcasem pe cer încă de la intrarea în oraş. Aflăm că pentru echivalentul în zloţi a 8 euro putem urca în el, să admirăm priveliştea oraşului de la câteva sute de metri altitudine. Nu stăm prea mult pe gânduri, iar de sus, din balon, vedem la orizont apusul de soare.

Odată cu invadarea ţării de către nazişti, Cracovia a fost transformată în capitala Poloniei ocupate. Populaţia evreiască a oraşului a fost mutată într-o zonă împrejmuită cu ziduri şi denumită Ghetoul Cracovia, ai cărei rezidenţi au fost trimişi apoi în lagărele de exterminare. Unul din aceste lagăre este destinaţia noastră pentru a doua zi.

Ne punem corturile la lumina lanternelor, pe la ora 2 noaptea, într-o pădure la circa 20 km de Auschwitz. Adorm cu greu, datorită zgomotelor ciudate pe care le auzim. Rememorez documentarul realizat de BBC “Naziştii şi soluţia finală” (film pe care îl văzusem în perioada de planificare a excursiei) şi îmi dau seama că pădurile astea trebuie să fi fost pline de gropi comune. Dimineaţa, la prima oră, aud zgomot lânga cort, iar ceea ce văd mi se pare neverosimil: prin ceaţa care se ridica, o fetiţa de vreo 7-8 ani, in rochiţă albă, se plimba cu bicicleta pe lângă motocicletele noastre. Mi-a venit inima la loc abia dupa ce s-a mai risipit ceaţa şi am remarcat la cateva sute de metri casa fetiţei.

La intrarea in Oswiecim indicatoarele te îndrumă spre muzeu. Parcarea memorialului pare atunci când ajungem un loc de întrunire moto: odată cu noi vine şi un mare grup de posesori de Harley, motocicletele având numere de Italia, Marea Britanie sau Ukraina.

Ce m-a impresionat cel mai mult la Auschwitz? Sunt multe de povestit, însa un lucru mi-a rămas mult timp în minte: mirosul de acolo.

click pentru a mari imaginea

[nggallery id=9]

 



Catalin Sanatescu
Catalin Sanatescu
Sunt exact ca si tine, cel care ai intrat pe acest site: dacă aș avea un puţ cu petrol în curte, iar temperaturile ar fi mereu peste 15 grade Celsius, aș fi cel mai fericit dintre pământeni. După experienţele din radio şi tv acum este rândul presei online. Alte pasiuni: trail running, cicloturism.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.