Cu steagul Kazahstanului în jurul Europei. 20 de țări și 15.000 de km

Trei aventurieri au plecat într-un turneu prin 20 de țări, 40 de orașe și 15.640 de km. Au ajuns în România, unde i-am întâmpinat nu cu pâine ci sare, ci cu un fotograf, un reportofon și câteva întrebări.

Dias, Serik și Askhat erau marți în București și se pregăteau să plece spre Constanța. Askhat, un tip de 37 de ani, călare pe o Kawasaki Versys, șchiopăta când ne-am întâlnit.

Serik Sultan – 38 – BMW R 1200 GS. Foto: Mihnea Ratte

„Swiss serpentin.. buf! Leg mulscle… broken. Bike, kaputt“. În traducere din englezo-ruso-germană, a căzut în Alpi și s-a ales cu o ruptură musculară la piciorul drept. „Credeam că nu mai pot merge. Mă gândeam să renunț, să mă urc în avion și să plec acasă. Dar în două zile m-am simțit mai bine și am continuat drumul, chiar dacă încă am dureri seara, după o zi de mers“, povestește Askhat.

Nici motocicleta n-a scăpat mai ușor: s-a ales cu farul și o parte din carenaj sparte, plus ghidonul strâmb. A încercat să o repare în Elveția, dar era foarte scump și nu prea se găseau piese. Așadar, a fost nevoit să se despartă de ceilalți doi și să meargă singur în Germania ca să înlocuiască părțile distruse.

Cei trei au ajuns în România după un ocol prin Nordul și Vestul Europei. Dias (35 de ani – BMW F 800 GS), Serik (38 de ani – BMW R 1200 GS), Askhat (37 de ani – Kawaski Versys) au pornit la drum pe 21 mai, când au părăsit Astana, capitala Kazahstanului. A urmat o călătorie lungă și grea prin Rusia, apoi au ajuns în Finlanda, au luat feribotul din Helsinki spre Suedia și Norvegia și au început coborârea spre vestul Europei prin Danemarca, Germania, Olanda, Belgia. Au urmat Franța, Elveția, Italia, Slovenia, Croația, Serbia și România. Sau cel puțin așa trebuia să se întâmple. Asta pentru că accidentul lui Askhat a schimbat puțin datele problemei. Acesta a trebuit să se despartă de grup ca să-și repare motocicleta și a venit în România prin Austria și Ungaria.

I-am întrebat despre oameni și despre drumul din Rusia. „Absolut nicio problemă. Nimeni nu se ia de tine, nici poliția. Dacă în trecut era periculos din cauza mafiei, acum este în regulă. Și ca să fii sigur, pune-ți o cameră pe cască. Dacă te întâlnești cu poliția și văd că filmezi se comportă altfel. Cu toate că nu prea se leagă de motocicliști. Iar dacă te opresc, te întreabă de unde vii, unde te duci și te lasă să pleci“, spune Askhat.

Cât despre drumul din România, nu i-am pus să vorbească despre Castelul Bran, Cazanele Dunării sau alte destinații, ci tot despre oameni. „M-am pierdut în România din cauză că n-aveam harta pe GPS. Am întrebat și de fiecare dată m-am descurcat. Odată, m-a ajutat un motociclist, care m-a condus până ce am găsit drumul“.

Intrusul

Pe lângă cei trei, la întâlnire a mai apărut un motociclist la care nu trebuie să te uiți mai mult de cinci secunde ca să-ți dai seama că nu e din Kazahstan. Îl cheamă Lucas Jakubec, este austriac și lucrează în România. Aflând de aventurierii din Kazahstan, n-a mai stat pe gânduri, și-a dat jos costumul de corporatist, s-a urcat pe BMW-ul GS din alte timpuri și a plecat cu ei până la Constanța. Dincolo de spiritul de motocilclist de cursă lungă ce-i leagă, soția lui este din Astana și, din întâmplare, pe unul dintre motocicliști îl cunoscuse într-una din călătoriile din Kazahstan.

Lucas Jakubec (stânga) este austriac, locuiește în România, și îi conduce până la Constanța. Foto: Mihnea Ratte

Despre Țară, cu toată inima

Askhat Zhakabayev – 37 – Kawasaki Versys

Askhat, principalul meu partener de conversație (și ceilalți erau comunicativi, dar mai puțin în engleză) e un tip mereu cu zâmbetul pe buze. Pe lângă Versys-ul din această călătorie, mai are acasă un KTM 350 EXC ca să se dea pe dealuri. Vorbește o engleză amestecată cu germana și rusa, dar îl înțelegi din prima. Vorbește mult și-i place să povestească despre această aventură , dar, mai ales, despre țara lui. La fel ca și-n România, în Kazahstan există acel complex față de Europa de Vest, astfel încât, atunci când pleci undeva, ții să le spui tuturor despre Transfăgărășan, mămăligă și Delta Dunării, să-i faci cumva să înțeleagă că au ce vedea dacă-ți vizitează țara și că la tine acasă nu se merge doar cu căruța.

„Veniți în Kazahstan. Astana este precum Dubai-ul, totul e nou. Doar să ne spuneți și vă ducem în niște locuri minunate. Sunt unele zone în care-ai crede că ești în Elveția“, încearcă să mă convingă Askhat.

Dincolo de sentimentele sincere pe care simți că le au când te cheamă în vizită, cei trei duc o misiune oficială. Promovează Kazahstanul și Astana Expo 2017 – un eveniment dedicat energiei regenerabile. Peste tot au fluturat steagul țării lor și le-au vorbit oamenilor despre lucrurile frumoase de acasă.

Lucru pe care-ar trebui să-l înțelegem și noi. O țară nu e definită doar de „Munții Patriei“ lângă care am avut norocul să ne naștem sau de Transfăgărășan, cu care ne mândrim peste tot în timp ce încercăm să uităm cine l-a făcut. O țară se promovează prin oameni. Iar niște motocicliști aventurieri sunt precum un sol. Cu sau fără năframă-n vârf de băț, oamenii cumsecade fac mai mult decât orice frunză pusă într-un spot TV.

Foto: Mihnea Ratte Photography

Dias Baiseitov – 35 – BMW F 800 GS. Foto: Mihnea Ratte