

Înainte să citești ce scrie mai jos, ar trebui să știi din capul locului că nu mă consider nicidecum cel mai în măsură să dau sfaturi despre ce și cum să faci ca să-ți iasă tura lungă la care ești pe cale să te înhami. Am făcut două plimbări mari și late și cam asta a fost. Ambele au fost cu plusuri și minusuri, din ambele m-am întors crezând că am învățat ceva și de fiecare dată m-am înșelat.
N-ai cum să pleci pregătit. Da’ o vorbă bună n-a omorât pe nimeni, așa că, uite, dacă ai sta cu mine la o bere înainte să pleci, așa ți-aș spune:
1. Nu pleca la drum închipuindu-ți că faci vreo mare brânză. Drumul va avea grijă să-ți scoată în cale călători aidoma ție, sau chiar mai ai dracu’ decât tine, care să te facă să înțelegi că ceea ce faci tu, plimbatul ăsta prin lume, e un lucru normal. Nimic mai mult.
2. Pleacă la drum. Să știi că scuzele sunt cele mai ușor de găsit. N-am bani, n-am timp, sau mai rău, am copii – dacă te-ai trezit gândind lucrurile astea, rămâi acasă, încuie ușa și lasă cheia în yală. N-o să-ți placă pe drum.
3. Fără „dar dacă”. Din nou, dacă întrebările pe care ți le pui înainte de plecare încep cu “Dar ce mă fac dacă?…”, nu-i bine. Nu e nici rău, dar nu te ajută. Încearcă să le stârpești din fașă. Eu așa am facut, și-a funcționat.
4. Pregătește-ți motocicleta. Pregătește-te pe tine. De fapt, ajunsul întreg înapoi acasă depinde de un singur lucru, iar din pacate, lucrul ăla nu e de competeța ta. Se cheamă noroc și de el se ocupă foruri superioare, la care n-ai pile. Ce poți însă să faci, înainte să pleci, e să faci în așa fel încât să lași cât mai puține chestii în mâna norocului. Așadar pregătește-te și fă-o bine.
5. Cunoaște-ți motocicleta. Motocicleta care să nu se strice încă nu s-a inventat. Și nu vrei să înveți să lipești un radiator în deșert. Sau, mă rog, n-ai vrea. Nu sunt chiar cel mai bun exemplu aici, având în vedere că nu știam mare lucru despre șuruburi înainte să plec în Mongolia, dar nu fi ca mine. Sau fii, treaba ta, că oricum te întorci cu diplomă de ajutor de mecanic.
6. Ia cu tine scule și piese de schimb. Încearcă să iei piesă de schimb la piesa de schimb. Chiar dacă e total împotriva conceptului de travel light, dacă mă întrebi pe mine, eu așa aș zice. Un cablu de ambreiaj rupt poate fi doar un motiv de pauza de hidratare sau un coșmar, în funcție de situație – dacă îl ai sau dacă nu-l ai la tine. A, și încă ceva, o chestie învățată de la motocicliști cu experiență. Aruncă peste toate fiarele și un sul de hârtie igienică, pentru că dacă se strică motocicleta oricum te caci pe ele de scule.
7. Documentează-te despre locurile în care ai să ajungi. S-ar putea să nu mai ajungi a doua oară în viața asta p-acolo. Încearcă să eviți situații în care eu am fost, și anume să treci la mustață pe lângă locuri minunate, și să nu ajungi la ele, pentru că nu știi că-s acolo. Chiar dacă știi că e drumul greu până la ele, du-te.
8. Oprește des. Dacă ți-e poftă de cafea și terasa la care oprești, din țara a cărei limbă n-o pricepi, are zece mese din care doar una ocupată, fă cumva și stai la aia cu oameni. N-o să-ți pară rău.
9. Ține motocicleta cu partea cauciucată în jos. Foarte important. Nu e mașină, și are tendiința asta naturală de a nu sta pe două roți de la sine.
10. Grijă la primii și ultimii kilometri. E lucru știut, statisticile o spun, că ăștia sunt cei mai periculoși. Nu fii erou. Dacă e vreun concurs, îl câștigă doar ăla care ajunge întreg acasă. Pentru că numai de acasă poți pleca din nou. Și n-ar fi păcat să nu pleci?
Nota redacției: Mihai Barbu este fotograf, călător și scriitor. În 2009, a plecat singur timp de patru luni spre Mongolia, călare pe motocicleta lui, Doyle. Deşi îşi planificase călătoria cu doi ani înainte, Mihai şi-a dat seama înainte să plece că nu i-ar strica nişte bani în plus: 2000 de euro, sumă care i-ar fi asigurat benzina pentru cei 26.000 de kilometri.
Aşa se face că Mihai şi-a împărţit drumul în parcele de câte 500 de kilometri şi, în schimbul a 50 de euro pentru fiecare parcelă vândută, le-a oferit cumpărătorilor: povestea şi fotografiile realizate pe bucata respectivă de drum, numele fiecăruia scris pe un abţibild şi lipit pe parbrizul lui Doyle. Bonus: o pietricică de pe fiecare parcelă. În mai puţin de două săptămâni, toţi kilometrii au fost vânduţi şi, odată demarată călătoria, scrisorile personalizate pentru cei 43 de cumpărători au început să curgă pe Mongolia.ro.
Cartea sa, „Vând kilometri”, poate fi comandată aici.
1 Comment
11. Ia si niste bani cu tine, de la fraieri. De ce nu sa nu vinzi ce nu ai ?