Cu motorul la înălțime (III) – Transfăgărășan, altfel

Transfăgărășanul a devenit pentru motocicliști ceea ce este Mecca pentru musulmani. Un loc de pelerinaj pe care orice biker ce se respectă trebuie să îl bifeze, cel puțin o dată. Însă frumusețea ce se vede de pe asfalt este doar un vârf minuscul al unui imens iceberg.

Ne place Transfăgărășanul pentru succesiunea interminabilă de viraje și pentru peisaje. Odată ajuns sus, la Bâlea, constați că nu prea ai o terasă unde să stai la o cafea cu tovarășii de drum și să schimbi impresii. Doar tarabe cu produse ale căror prețuri te fac să încaleci și să pleci cât mai repede. După câteva minute, pe virajele de coborâre începi să regreți că totul a durat atât de puțin.

Așa că, îți propun să arunci o privire puțin mai departe de asfaltul care te duce la înălțime. Nu te grăbi și mai întârzie câteva zile acolo sus, pentru a te bucura de aer și de liniște. Îți mai trebuie o pereche de încălțăminte de munte și un top-case solid unde să încui casca și echipamentul. Dacă nu poți asigura echipamentul pe motocicletă, există varianta de a te caza la una din cele câteva pensiuni sau de a instala cortul. Prietenii care nu vor să depună efort, te vor aștepta la tabăra de bază și vor pregăti masa.

Ești fără pretenții sau ești un nostalgic după vremuri apuse? Du-te și dormi la Salvamont Bâlea. Dacă nu știi ce înseamnă să dormi pe prici, aici vei afla. E indicat să îți aduci propriul sac de dormit și izoprenul. Un loc la Salvamont costă 25 de lei, bani de care auzi și întâmplări interesante petrecute pe munte sau informații folositoare despre trasee. Salvamontiștii și turiștii cazați acolo sunt cei mai în măsură să vă spună sursele de apă de pe traseu, timpul în care se poate ajunge la un anumit obiectiv, etc.

Transfăgărășanul nu este numai drumul asfaltat ce leagă Lacul Vidraru de Cârțișoara, străbătând Munții Făgărașului de la sud la nord. Este și cea mai accesibilă poartă de intrare în “Alpii românești”. Acest drum îți dă șansa ca, în câteva ore, să fii pe acoperișul țării.

Creasta principală, cea de la vest la est, se întinde pe aproape 90 de km și este marcată cu bandă roșie. Începe de la Mănăstirea Turnu, te plimbă pe vârfuri de peste 2500m, intersectează Transfăgărășanul și se oprește la Cantonul Rudărița. Îți face cunoștință cu o altă lume, te pune la încercare și te trimite într-o altă dimensiune. Chiar dacă traseul de creastă a fost parcurs recent de un alergător montan în 13 ore și 18 minute, el este un traseu care se face în 4-5 zile.

De la nord

Cu o motocicletă de teren, evident posibilitățile sunt altele. Te poți apropia mai mult de acești uriași ce par vii, însă ai grijă să nu le tulburi meditația. Pe partea nordică a crestei Făgărașilor sunt mai multe drumuri forestiere ce te duc în locuri ideale de campare. Ai grijă la indicatoarele care arată limita până unde se poate merge cu un vehicul motorizat. Astfel de drumuri sunt cel care pleacă de la Sebeșul de Sus spre Cabana Suru, cel din Avrig spre Cabana Bârcaciu, sau din Sâmbăta de Sus spre Popasul Sâmbetei.

Apusul, văzut de pe creasta Făgărașului

Urcă pe Moldoveanu prin Sâmbăta de Sus

Dacă ai chef de urcat, o variantă este s-o faci prin Sâmbăta de Sus. Ai asfalt până unde se termină satul și-ți poți lăsa motorul la o pensiune (încearcă să înaintezi cât mai mult. vei aprecia asta la coborâre). Apoi, echipat cu o pereche de bocanci și cu cortul în spate poți urma drumul spre Cabana Sâmbăta. Până la cabană drumul va fi plin de „pioși“ care se duc la peștera lui Arsenie Boca.

Lumina e magică pe înserat și totul capătă un aer mistic

Dar sunt puțini cei care se aventurează de la cabană în sus, unde începe urcarea spre Fereastra Mare, aflată pe creasta Făgărașului. Ajuns în Fereastra Mare, poți face dreapta spre Vf. Moldoveanu. Poteca continuă pe vârful muntelui, urci și cobori piscuri, până ajungi la popasul Viștea Mare, aflat deja sub Moldoveanu.

Ia cortul după tine și rămâi o noapte pe vârful muntelui

Din Sâmbăta de Sus până la Viștea Mare faci vreo 8-9 ore, așadar trebuie să ai la tine echipamentul de campare și apă. Mai poți lua apă de la izvoarele ce alimentează lacul de sub Viștea Mare. Drumul e destul de lung și solicitant cu echipamentul în spate, dar uiți de oboseală când vezi spectacolul dat de apusul de soare pe crestele munților.

De la sud

Venind dinspre sud, drumul care te duce cel mai aproape de inima Carpaților Meridionali, este cel de pe Valea Rea. Asfaltul se termină în Slatina (Argeș), trece pe la Lacul Văsălatu și continuă până aproape de Vf. Moldoveanu. Este un drum lung, dificil, la altitudine, fără indicatoare, pe care nu e bine să te aventurezi singur sau cu benzină puțină.

Vezi și Cu motorul la înălțime (I), Cu motorul la înălțime (II)