Despre motocicliștii lor
Dacă între România și țările din vestul Europei este o distanță ca de la Pământ la Soare, distanța dintre motocicliștii din România și cei din Italia sau Germania este ca de la pământeni la extratereștri.
Abia m-am întors dintr-o tură PeMotoare prin Alpi. După cinci zile de aer tare și 1.600 de km de viraje mă aflu din nou la biroul meu și-mi vin în minte lucruri și locuri din tura pe care tocmai am încheiat-o: un apus pe Stelvio pe care o să-l țin minte toată viața, acele de păr de care mă săturasem, deși nu credeam că se va întâmpla vreodată asta, vârfurile dezolante ale Dolomiților, mirosul ploii. Încă trăiesc senzațiile. Dar, totodată, îmi amintesc de motocicliștii lor și de felul în care „se dau“.
Eram sus, pe Passo Stelvio, pe la ora 20.00 și admiram valea. Pe drumul ce urca muntele într-un zigzag violent văd trei puncte care se mișcă asemenea unor bondari cu puteri supranaturale. Îi urmăresc cum atacă fiecare viraj, cum se joacă cu accelerația, cum țin un ritm de invidiat. Ajung sus. Sunt niște oameni pe la 40-50 de ani, cred, cu niște GS-uri 1200 și 1150. Modele mai vechi, oricum. Se opresc puțin și pleacă spre Elveția.
Cei mai mulți dintre motocicliștii pe care-i vezi în Alpi sunt la fel. Au GS-uri, valsează pe fiecare viraj, atacă fiecare ac de păr cu precizie. Mai vezi și băieți cu vitezane, îmbrăcați în combinezoane, care duc motoarele cu patru cilindri în linie în limitele superioare și zboară la 3.000 de m altitudine. Mai vezi alți băieți cu cruisere mari care țin un ritm pe care l-ar invidia orice racer de Dorobanți de la noi. În general, vezi motocicliști care știu să se dea. Și o fac foarte-foarte bine.
Frânează când trebuie, se apleacă relaxat și precis, ies din viraj elegant și admiră peisajul în linia dreaptă. Pe la noi, obiceiul e altul: urlă vitezana de zici că-i crapă motorul în linie dreaptă, urmează apoi o frânare puternică și un viraj abordat cu viteza unei biciclete. Apoi, iar full gas, că avem cu ce.
Știu, ăia-s nemți cu bani care-și permit motoare noi și au bani de benzină. Dar nu e doar atât. Au bani, își permit motoare și știu ce se face cu ele. Dacă tot vrem să facem schimbări, n-ar fi mai simplu să începem cu asta?
Foto: motorcycle.com
12 Comments
La noi problema este educatia. Nu ma refer la institutii de invatamant, ci pur si simplu educatia de motociclist. La noi se promoveaza imaginea de „dat blana pe bulevard”, burnout-uri, wheelie-uri si faptul ca orice motor sub 600cc si 100cp este de „fetite”.
Poate ca astfel de personaje ar trebui sa se uite la materiale gen „Twist of the Wrist vol. 2”, sau sa stea de vorba cu un motociclist mai batran, care probabil i-ar lasa in urma pe un drum plin de serpentine.
M’a uns la suflet atat articolul, cat si comentariul lui Dragos!
Faceti un reportaj si despre scolile moto din alte tari (Vest) si se lamureste tot misterul
Cumva ai pus punctul pe i cand ai spus „(își permit motoare) și știu ce se face cu ele”.
Asta cu „ştiutul” e esenţa. Şi diferenţa stă în mentalitate şi, probabil, în legislaţie.
În România abia încep să se mişte şcolile/ cursurile de perfecţionare în motociclism (pe lângă faptul că şcoala moto te învaţă cum să iei permisul, nicidecum nu te pregăteşte pentru şcoală) în timp ce în alte ţări (Austria, de exemplu) absolvirea cursurilor de perfecţionare este obligatorie.
În rest, însă, n-am îndoială că au şi alţii cocalarii lor. 😀
Bun articol, ai uitat un element important. Ca aia se dau tare cand sunt singuri pe sosea, in momentul in care apar masini sau bicicletele de care e plin acolo, incetinesc, asteapta frumos si eventual accelereaza brusc doar ca sa faca depasirea in conditii mai sigure. Iar prin localitati trec cu maxim 50 la ora fara sa trezeasca mortii din cimitir.
Da, corect. Eu nu ma refeream la viteza, ci la precizie, eleganta, siguranta.
Hai ca nu-i chiar asa…diferenta de la pamanteni la extraterestri este cam in orice domeniu. Trebuie sa iei in calcul ca la ei cultura motociclismului exista de foarte multi ani. Probabil daca s-ar intampla si la noi ca subiectul sa fie tratat de autoritati cu cea mai mare seriozitate, tot acolo s-ar fi ajuns. Oricum, eu zic ca am facut un pas inainte cu legislatia noua. Nu stiu daca se si aplica totusi :).
Pe langa asta, mai tine si de cultura in general. In sensul ca oamenii aia nu se arunca la chestii pe care nu le cunosc ca romanul bagacios. Ei sunt obisnuiti sa se documenteze si sa inceapa cu pasi mici in orice domeniu si fata de noi, au si la cine apela. Pot sa pun pariu ca in toate tarile vestice exista cursuri pentru imbunatatirea performantelor. Pot sa mai pun pariu ca scoala lor moto nici nu se compara cu scoala noastra si ca iesi din ea cunoscand mult mai multe tehnici si fiind „aware” de multe lucruri.
In ceea ce priveste legislatia, daca te referi la noile grupe AM, A1, A2, limitarile de varsta si faptul ca s-au introdus cursuri obligatorii in oras, acele lucruri deja se aplica. Si e foarte bine.
Eu am facut scoala in Ro in 2004 si am luat examenul fara probleme. Insa nu stiam ca trebuie sa franez cu fata, ci doar cu spatele si habar nu aveam ca la curba trebuie sa inclini motocicleta. Pai… despre ce vorbim? Asadar, ma consider un fericit supravietuitor.
La astia in vest se face super scoala, tot felul de probe, inclusiv mers pe autostrada.
Nu mai vorbim ca nu au incompetentii si ignorantii de militieni din Ro care nu sunt in stare (de fapt, cred ca nici nu vor) sa-i arda pe cei care nu respecta legea cu puterea aferenta experientei, cu numere ascunse, cu anvelope terminate de mult, cu tobe super zgomotoase, fara ITP si asigurare, care merg efectiv ca niste animale in trafic si tot asa. Ia sa-si faca militienii treaba pentru care sunt platiti si sa vedeti deja cum se cern cocalarii.
Apoi… in turele pe care le organizez de atatia ani in Alpi am vazut foarte multi motociclisti romani responsabili, cu respect pentru lege dar mai ales pentru viata lor, cu motociclete intretinute si echipate corect… Dar in mod special am remarcat experienta lor, felul in care stiu sa mearga, sa abordeze curbe elegant si rapid exact cum spune autorul in acest articol, sa se poarte civilizat cu ceilalti participanti la trafic si fara sa faca mult zgomot pentru nimic. Deci se poate si la noi.
Se poate, numai ca sunt atat de putini incat exista momente cand sunt catalogati la fel cu ceilalti.
It takes one to know one…
Da, diferenta intre „ei” si „noi” exista. Dar in acelasi timp, exista si cauze ce tin nu doar de educatie. Pe afara se abordeaza corect si dinamic curbele si pentru ca:
– dupa curba stii ca nu gasesti pe nimeni depasind pe contra-sens
– stii ca nu vei gasi nisip/pietris/ulei pe carosabil
– stii ca nu vei avea nesansa unei gropi fix pe trasa, care sa-ti arunce spatele fix cand ai nevoie de cea mai buna aderenta
Pe scurt, se pot baza pe drum, fara sa fie nevoie sa-l pipaie, cum este cazul la noi. Si cred ca si asta conteaza, pe langa educatie si experienta.
Stii care este diferenta între românii sărăci de care ziceai și străinii cu bani? Kilometrii petrecuți în șaua motocicletei…dacă te duc mâine la bran…îți învârt copiii cască în cap pe viraje…e locul lor de joacă…așa și cu pasul stelvio zi alte drumuri virajate…oamenii aia au TIMP și BANI și cauciucuri și plăcute de frâna și multe altele, pentru ca ei nu fac rabat, pe când la noi lumea se cârpește pentru ca muncești o lună de zile pe 1500 lei, iar concediul de vis e în Grecia…nu în alte părți.