Murph – călător pentru tot restul zilelor
27/02/2014
Salonul Auto Moto, de pe 2 aprilie, în București
28/02/2014

Tată și fiu, cu motocicleta în Pamir. O aventură de lăsat moștenire

Valeriu Pană și Theodor Pană, tată și fiu, 62 și 25 de ani. Pe 23 iulie 2013 se urcau pe motociclete și plecau spre Munții Pamir. Aveau să stea pe drum 70 de zile, 13 țări și 17.000 de km.

„Cu 15-17 ani în urmă eu vroiam să văd Himalaya. Mai de departe, nu ascensiune, măcar de văzut. Ideea era să ajung până acolo cu mașina. Nici n-aveam motocicletă. Am făcut un plan, mai mult ca exercițiu de imaginație, am văzut că nu se poate realiza la acel moment și a rămas ca o aspirație“, povestește Valeriu Pană, fotograf. „După aceea, am luat motocicleta și am început să creadă că, la un moment dat, poate s-ar putea.“

THP_4868

Valeriu Pană face fotografii din 1973. A lucrat în presă între 1991 și 2008, iar după aceea a devenit freelancer. De-a lungul timpului, a colaborat cu publicații, edituri și agenții de publicitate din România, Germania și Austria. Spune că i-a plăcut întotdeauna să meargă pe munți, iar înainte de 1990 a bătut România pe bicicletă. Asta l-a călit și l-a învățat ce trebuie să-ți iei și ce nu după tine într-o călătorie de mai multe zile și cum trebuie să-ți planifici totul.

THP_2749

Motocicleta a venit prin 2005, iar prin 2011 a văzut în librărie cartea lui Mihai Barbu. Deși se cunoșteau dinainte, lucrând în aceeași breaslă, nu știa de drumul lui. Inițial, voia să ajungă în China, dar a trebuit să renunțe din cauza condițiilor dificile. Citind cartea, a setat ca destinație Munții Pamir. „Cartea lui nu mi-a dat ideea, dar mi-a arătat că se poate“, spune Valeriu Pană.

„Am vrut să plec singur în 2012, dar Theo mi-a zis să-l aștept“

„Am început, de data asta, să mă pregătesc concert. M-am documentat serios, am făcut tot proiectul pe zile, kilometri, bani, vize. Eu am vrut să plec singur în 2012. Nu eram foarte încântat de mersul de unul singur, dar de multe ori e mai bine așa decât cu alții cu care nu te-nțelegi. Atunci Theo a zis să-l aștept și pe el. Un an, nu o săptămână. M-am gândit că eu nu-i pot lăsa o altă moștenire mai frumoasă decât asta“, povestește Valeriu Pană.

Da, Theodor Pană n-avea nici măcar motocicletă. Dar, de când se știe, e pasionat de călătorii și aventură. Pe atunci, era director de proiect în cadrul unei companii care construiește parcuri foto-voltaice, iar înainte de asta a colaborat, ca fotoreporter, cu agenția Mediafax.

THP_3530

Anul a trecut, între timp Theodor și-a luat permis, iar în martie 2013 își cumpăra și motocicleta. Până la data plecării, făcuse vreo 12.000 de km pe două roți.

Începutul lui 2013 a însemnat vize, pregătiri, căutarea unor sponsori. Iar sponsori n-au fost prea mulți, banii au fost puțini, dar entuziasmul a compensat. Pe 23 iunie au plecat.

„Am ajuns la Baku exact în ziua-n care ne-am propus“

De-a lungul călătoriei, totul a mers conform planului. Au fost foarte mici abateri. „A trebuit să așteptăm trei nopți până să intrăm în Turkmenistan. Am stat acolo trei nopți, am pus cortul în no man’s land, dar astea sunt amănunte. Am ajuns la Baku exact în ziua-n care ne-am propus. Am avut un caiet de km în care era scris, în fiecare zi, ce trebuie să facem“, povestește Valeriu.

THP_4689

„Motocicletele, le-am pregătit eu singur pe amândouă și totul a mers perfect. La ambele am avut o scăpare de ulei prin carcasa ambreiajului, dar era previzibil. Știam că erau garniturile secționate, dar nu le-am schimbat. Regimul continuu al motorului le-a făcut să cedeze, dar eram pregătiți. Am avut silicon, scule, am desfăcut, am etanșat. Lucruri oarecum de așteptat“, mai adaugă acesta.

N-au fost singurii motocicliști pe acele drumuri. Au mers două zile alături de un olandez, au găsit motocicliști din Vestul Europei veniți cu ghid, iar în Kârgâstan s-au întâlnit cu un alt motociclist din București. „Ne-am întâlnit ca și cum am vorbi eu și cu tine să ne vedem la 18.00 la Universitate. Am mers cu el vreo 10 zile“, povestește Valeriu.

THP_5866

Oamenii – cea mai frumoasă amintire

Cea mai frumoasă amintire: oamenii din Kazahstan. „Extraordinar de primitori, amabili, calzi, prietenoși, plăcuți. Relația pe care-am avut-o noi cu lumea de-acolo a fost excepțională.“

Iar toți oamenii întâlniți au fost amabili, absolut peste tot. „Am întâlnit oameni extrem de amabili, de binevoitori. N-am putut pune cortul într-o curte în Azerbaidjan, dar e greu de spus c-a fost lipsă de amabilitate. Ne-a dat unul un ditamai pepenele, n-aveam unde să-l car“, povestește, râzând, motociclistul.

„Ceea ce m-a surprins este că ei ne considerau pe noi, un fel de frați. Toți ne spuneau frate. Nu știu cum ar fi fost cu vest-europenii. Dar cu noi, simțeai că ești cam aceeași familie. Ne considerau ca făcând parte din aceeași fostă familie sovietică.“

THP_1400

„Ca oraș, cel mai mult mi-a plăcut Baku, în Azerbaidjan. A fost frumoasă și etapa de deșert din Turkmenistan, când am traversat de la Nord la Sud deșertul Karakum. Deși mi-era frică de ea, eram îngrozit de etapa aia, a fost mult mai ușor decât m-așteptam. Este ca o autostradă plină de mașini, zi și noapte. Credeam că n-o să avem apă, că n-o să găsim benzină, ne-am luat cu noi sticle cu apă, bidoane cu benzină. Ne-a plăcut foarte mult deșertul, peisajul întipărit în minte. Samarkand, Buhara ca și locuri istorice“, își amintește motociclistul. Dar povestea completă a călătoriei lor se află pe site-ul www.tworidepamir.ro. Găsești informații și pe pagina lor de Facebook.

La data redactării acestui material, jurnalul de călătorie cuprindea 12 episoade, pline de amintiri, povești frumoase, personaje și fotografii. O călătorie pe care poți s-o faci din fotoliu și care te îmbie să te urci cât mai repede pe motocicletă și să pleci la drum, pe urmele lor.

THP_3703

Galerie Foto. Credit: Two Ride Pamir. Mai multe fotografii și povești, pe www.tworidepamir.ro

 



Cristian Predoi
Cristian Predoi
Redactor-șef PeMotoare.ro Facebook: Cristian Predoi Instagram: @cristian.adventure

4 Comments

  1. marius badaranza spune:

    …salutare…am citit si am admirat peisajele cu mare interes …super fain tot materialul …bravo lor acestor doi rideri tata si fiu care au avut curajul sa porneasca in asa o calatorie lunga plina de pericole obstacole…asa materale imi doresc sa mai vad…bravo si tie cristian…sa auzim de bine…

  2. Fanutza spune:

    Foarte misto excursia, au fost si niste seriale cu genul asta de calatorii, sunt de admirat cei care le fac. In special cei care si demonstreaza ca varsta nu este intodeauna un obstacol de netrecut.

  3. […] Pană, care a plecat, alături de fiul său, într-o expediție în Pamir. Găsești povestea pe site-ul nostru și, mai pe larg, pe site-ul […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.