O zi, o motocicletă, patru țări și mii de viraje la mii de metri

Să ai o motocicletă bună, rezervorul plin, o gașcă de oameni faini și să te afli într-unul din cele mai frumoase locuri de pe Pământ. Combină elementele și vei avea acea zi perfectă pe care o cauți încă de când ai făcut primii 50 de km în șaua motocicletei.

Să te trezești dimineața (nu prea devreme) undeva în Garmisch-Partenkirschen. O comună bavareză unde au avut loc Jocurile Olimpice de Iană din 1936. Unde totul e aranjat cum trebuie, unde nu se simte mirosul de mititei sfârâind din grătarele de pe malul vreunui râu și unde nu răsună nici un iz de manea sau Puiu Codreanu. Unde, dacă ești într-un anume week-end din iulie (în acest caz, 4-7), stațiunea este plină de motocicliști veniți la BMW Motorrad Days.

Undeva prin Austria

Să renunți la ciolanul nemțesc cu cartofi și la berea nefiltrată bavareză, să-ți iei casca și să pleci spre Sud, către granița cu Italia. Dacă ai GPS, să-ți bifezi opțiunea „drumul cu cele mai multe curbe“, iar dacă n-ai, să te oprești din când în când ca să te uiți pe hartă, să tragi în piept aer curat și apoi să mergi unde vezi cu ochii. Să treci prin Austria, să te prindă puțin ploaia cât să te răcorești și să simți acel miros de iarbă udă în timp ce urci către nori cu fiecare kilometru.

Două vaci

Să fii cu un grup de prieteni cu care să ai ce povesti la popas, dar să te pierzi din când în când și să ții anumite locuri doar pentru tine. Să găsești o vacă ca-n reclamă, contemplând neabătută deasupra unei văi din Alpi și s-o invidiezi pentru că principala ei grijă este să pască și să privească lumea de sus. Apoi, să-ți regăsești prietenii cu care-ai plecat, să mai spuneți o glumă și să mergeți înainte, spre Italia.

Momente de tandrețe

Să intri în Italia, să treci de localitatea Stelvio și să începi urcarea. Să dai peste un drum la fel de îngust ca o alee de parc, iar în dreapta să ai perete și în stânga prăpastie. Să urci niște ace de păr cu treptele 1-2, călare pe o motocicletă de aproape 270 de kg, atent să eviți mașinile care vin de pe contrasens, bicicliștii și pe restul motocicliștilor care s-au aventurat spre vârful muntelui. Să vezi doi motocicliști care cad ușor în fața ta, să-i întrebi dacă-s ok și să-ți continui drumul cu mai multă grijă. Apoi, s-ajungi la peste 2.000 de metri, să înceapă să plouă torențial, iar gradele din termometru să coboare la 6,5. „Bine că nu ninge“, să-ți zici, și să-i dai înainte cu viziera pe jumătate aburită din cauza lipsei pinlock-ului.

Stelvio

În sfârșit, să ajungi în vârf. La 2708m. După atâta efort, să-ți faci un selfie, pentru că-l meriți. Să te-adăpostești de ploaie la un restaurant, să mănânci o pizza și să bei un espresso cum numai italienii știu să facă, bucuros c-ai scăpat de poșirca neagră denumită generos „cafea“ pe care ți-o servesc nemții. Iar dacă italienii de la bar nu vor să-ți spună parola de la wi-fi (cică ar fi privat), să te duci la recepția hotelului, pentru c-o s-o găsești acolo: „Perego2013“.

La 2708 metri, după o ploaie zdravănă..

După câteva fotografii și stat la taclale cu alți motocicliști români pe care i-ai întâlnit pe traseu, să începi coborârea. Dar nu pe unde-ai venit. În Alpi nu ai voie s-alegi același drum. Cobori câteva sute de metri, apoi o apuci pe prima șosea la dreapta și intri în Elveția. Să mergi până la Sta Maria Val Mustair. De acolo, să-ți continui drumul spre Italia, pe valea râului Fiume Adige, să treci pe lângă livezi de pomi fructiferi și să te minunezi cum de, la ei, rezistă toate în ordine. Să ajungi la Merano, dar să fi setat GPS-ul într-o doară, astfel încât să te ducă pe un deal de unde nu mai știi unde să cobori și, evident, să te pierzi, din nou, de restul grupului.

Gașca

Să apelezi, până la urmă, la GPS, pentru că s-a făcut opt seara și mai mult de mers. Să te îndrepți către pasul Brenner, care leagă Italia de Austria. Să te minunezi, în fiecare viraj, de locurile și lucrurile frumoase făcute, atât de om cât și de natură și să te gândești, obsesiv, cum de, la noi, nu se poate. Avem niște munți frumoși, nu s-or numi Alpi, dar ne batem joc de ei. În fine, să-ți continui drumul ridicând din umeri și să savurezi fiecare km și fiecare rotație a motorului boxer de mare capacitate de sub tine. Să te joci cu accelerația, să te bucuri de cuplu și să te arunci de pe-o parte pe alta cu poftă pe serpentine, ca și cum abia ai fi ieșit pe stradă și n-ai fi după opt ore de stat în șa.

La fiecare pas, găsești câte-un loc în care te-ai opri

Să-i găsești, ca prin minune, pe ceilalți, apoi să continui drumul spre vârful muntelui, prin păduri de brad și pășuni alpine. Să vezi apusul de la vreo 2.000 de metri și să te gândești, cu nepăsare, că te despart de destinația finală vreo 130 de km de serpentine. Să vină noaptea, iar tu să te încăpățânezi să rămâi pe drum virajat și să nu urci pe autostradă. Să te ridici în scărițe, să-i invidiezi pe tovarășii de călătorie că au sistem audio pe motocicletă și să simți foamea. Să te gândești la ciolanul preparat la BMW Motorrad Days – Garmisch, la o bere rece și să numeri kilometrii care te despart de destinație.

Peisaje de poveste

Să ajungi înapoi pe la 23:15, obosit, după vreo 400 de km de viraje prin Germania, Austria, Italia, Elveția… iar Italia, Austria, Germania și să intri glorios cu echipamentul moto pe tine într-un cort imens unde câteva mii de oameni – nemți, majoritatea – dansează pe mese cu berile-n mână. Să te-ndrepți spre tejgea și să vezi că ciolanul la care te-ai gândit în ultimele două ore s-a terminat demult și să mănânci un covrig alături un strudel cu mere. Să identifici, după miros, o tejghea cu cârnați, să bei o bere și să te minunezi de muzica proastă pe care dansează nemții.

Când am ajuns la Garmisch, petrecerea era în toi

Iar totul să se termine după cât de multă imaginație și energie mai ai. Pe masă cu vreo nemțoaică, deși e cam greu să găsești una la fel de frumoasă precum o româncă, sau cu capul pe pernă. Pentru ca a doua zi să fii gata pentru o nouă tură în munți și o altă tură de admirat motociclete custom și un festival moto european.

Cam așa ar arăta, în viziunea mea, o zi perfectă.

Urcarea către pasul Stelvio