A trecut un an motociclistic de când mi-a intrat pe mână BMW R 1200 GS. Și va mai trece ceva până să-mi iasă de pe mână. Concluziile după 10 luni și aproape 17.000 de km. Pe 28 februarie făceam prima…
A trecut un an motociclistic de când mi-a intrat pe mână BMW R 1200 GS. Și va mai trece ceva până să-mi iasă de pe mână. Concluziile după 10 luni și aproape 17.000 de km.
Pe 28 februarie făceam prima tură cu BMW R 1200 GS, versiunea 2015. Am trecut cu el prin rodaj, am făcut ture lungi și ture scurte, am trecut împreună printr-un accident, cu alte cuvinte am avut un an plin. Iar acum a venit vremea să trag linie.
Prima tură cu această motocicletă
Față de ultimul text, scris acum două luni, nu s-au schimbat prea multe și nu vreau să reiau ceea deja am scris. Așadar, voi face, succint, câteva constatări:
- Motorul boxer rămâne o bijuterie. Are caracter și trage senzațional în zona de turație joasă și medie. Oferă o senzație aparte pe care o găsești la puține motociclete. Vibrează ușor în zona 5.000 rpm. Pe mine nu mă deranjează.
- Cutia de viteze rămâne principala mea nemulțumire legată de această motocicletă. Deși funcționează mai bine ca la început, încă cloncăne/troncăne la schimbarea treptelor, iar trecerile nu se fac suficient de lin. Din fericire, nu mai agață ca la început, dar tot mă deranjează.
- Suspensia absoarbe perfect imperfecțiunile de pe drum, iar electronica de înaltă clasă (suspensii semi-active) o face potrivită pe orice tip de drum. Furca de tip telelever elimină dive-in-ul de la furcile clasice, dar nu ai același feeling, nu primești același feedback.
- Evacuarea sună foarte bine și este suficient de zgomotoasă cât să pornească alarmele. Dacă vrei să-ți cumperi un GS, nu opta pentru evacuarea Akrapovic, disponibilă opțional. Nu ai nevoie.
- Se spune că butoanele GS-urilor de ultimă generație se strică. Cele de la motocicleta mea încă funcționează fără probleme. Sper să fie așa și de aici înainte.
- Cutiile de bagaje din plastic/aluminiu sunt suficient de rezistente în caz de impact (vezi accident), dar se zârâie foarte ușor dacă le atingi de ceva. După un an, atât topcase-ul cât și sidecase-urile par învechite și trecute prin grele încercări, chiar dacă n-a fost cazul.
Cutia din partea dreaptă, șifonată după un accident
- Anvelopele Michelin Anakee III, (echipare standard) huruie la 90 km/h. Zgomotul de rulaj este deranjant. Spatele este, cum era de așteptat, cel mai uzat, mai ales pe bada de rulare, din cauza sprinturilor dese. Anul viitor voi încerca altceva.
- Șurubul manșonului drept s-a slăbit după 16.000 de km. Se strânge cu cheia de sub șa.
- Revizii: prima la 1.000 de km, următoarele la 10.000
- Consum în regimul meu de mers: între 5,4 (mers normal) și 7,3 (prin București). În mers sportiv în afara orașului, ia puțin peste 6 litri/100 km.
- Cu toate opțiunile, este cea mai scumpă motocicletă din clasa ei. Pe de altă parte, ai la dispoziție un program de finanțare. Merită sau nu, e decizia fiecăruia.
- Opțiuni pe care să le iei în calcul la o eventuală achiziție: suspensiile electronice, modurile de mers, farul cu LED nu sunt neapărat necesare la o motocicletă, dar îți pot face viața mai frumoasă. Eu le-aș lua. Dar dacă ești conservator și nu vrei electronică, ci o motocicletă cât mai simplă, te sfătuies să iei măcar jantele cu spițe. Diferența de preț nu e foarte mare și nu vei plânge atunci când vei intra cu viteză în gropile de pe drumurile românești.
După 17.000 de km și 10 luni petrecute împreună, pe mine m-a convins. Voi achiziționa această motocicletă prin programul de finanțare 3 easy Ride. Nu este motocicleta perfectă și nici nu știu să se fi construit între timp, dar oferă cel mai potrivit pachet pentru ce vreau eu de la o motocicletă și am putut să o testez. Așadar, ne vom auzi și la 30.000. Și, de ce nu, pe la 100.000.
