Duminică am trecut prin una dintre cele mai dificile situații din viața mea. Era cât pe ce să fiu aruncat 10 metri pe asfalt, făcut burger, lipit de vreun stâlp, trecut prin vreun parbriz… și alte situații la care nu…
Duminică am trecut prin una dintre cele mai dificile situații din viața mea. Era cât pe ce să fiu aruncat 10 metri pe asfalt, făcut burger, lipit de vreun stâlp, trecut prin vreun parbriz… și alte situații la care nu mai vreau să mă gândesc. Am aflat pe pielea mea ce înseamnă să fii în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Dar chiar și atunci, o motocicletă potrivită te poate scoate din rahat.
Duminică am avut accident cu BMW R 1200 GS, motocicleta oferită de BMW Motorrad România pentru un test pe termen lung. Mergeam voios pe o arteră din orașul gorjean Motru, ascultând Hoochie Coochie Man, în varianta Nightlosers. Urma să mă îndrept spre Baia de Aramă, pentru ca apoi să mă plimb prin Valea Cernei. Și fix când cânta țiganca pe fundal, un dobitoc cu un Volkswagen Bora gri oprește la stop, în fața mea. Dar nu mă așteaptă și pe mine să trec, ci pleacă pe sensul meu de mers cu viteza unui melc plictisit. Dau în frâne și claxon simultan, apoi fac o manevră de evitare, căutând să-l depășesc pe stânga.
Prost moment. Trec de Bora și, fix în timp ce depășeam și înjuram, apare BOS. Audi A6 negru, geamuri fumurii, tot tacâmul. Nu terminasem depășirea când îl văd că schimbă direcția de mers la 90 de grade ca să intre într-o parcare afiliată contrasensului.
Închid ochii acum și retrăiesc momentul. Eu, urlând, cu mâna stângă înfiptă în claxon și căutând să mă strecor printre BOS și mașinile parcate în stânga mea. N-am reușit. Crashbar-ul motorului a intrat în plin în locul unde începea bara lui din față, iar cutia dreaptă a lovit aripa. Nu mai țin minte succesiunea apăsărilor de manete. Îmi amintesc cum am pus un picior jos, la un moment dat, ca să țin motorul drept și cum zburau bucăți de plastic pe lângă mine. Credeam că sunt bucăți din carenaj sau din cutiile mele, dar mă străduiam să rămân în picioare și să duc motocicleta unde voiam eu, nu unde voia ea.
După scurta sesiune de rodeo, în care am strâns rezervorul așa de tare încât am rupt protecția anti-zgâriere, am reușit să mă opresc, la doi metri de locul accidentului, dar n-am mai avut putere să pun cricul și am lăsat motorul pe partea dreaptă.
Am evaluat pagubele: R 1200 GS – crash bar puțin deplasat, capac de magneziu cilindru puțin zgâriat, cutie de bagaje lovită, dar funcțională și cu sistemul de prindere intact. Audia A6: aripa față îndoită, bară căzută, suporturi faruri rupte plus alte chestii care mai erau pe-acolo.
Mă apropii de 15.000 de km cu R 1200 GS și chiar astăzi voiam să scriu un text despre motocicletă, ca să povestesc cum o simt la 15.000 de km, ce-mi place și ce nu. Dar până atunci, am ținut să vă povestesc despre această pățanie. Accidentul mi-a arătat nu doar că am alături de mine o motocicletă robustă și solidă, dar și că un sistem de frânare eficient te poate scoate din situațiile foarte grele și te poate ajuta să menții traiectoria dorită.
P.S. Nici măcar o zgârietură n-am avut în urma accidentului. Crash-bar-ul din fața cilindrului de boxer a protejat piciorul, iar cizmele m-au ajutat să țin motorul drept când începuse să o ia la vale în urma impactului. Cu toate acestea, scriu acest text din pat, cu piciorul drept imobilizat, iar ca să mă mișc am nevoie de cârje. Dar despre această pățanie vă povestesc mâine.
Urmărește aventura PeMotoare în Alpi. Acolo n-am cazut, dar am făcut un film frumos. Fără BOSS