O săptămână cu Triumph Scrambler 1200. Ce-am învățat

Triumph Scrambler 1200. Îl așteptam, nerăbdător, la test. Pentru că sunt cucerit de clasa new-retro, heritage, classic, spune-i cum vrei și pentru că ar fi prima motocicletă nouă care poartă numele Scrambler și care promite să fie capabilă de ceva distracție în off-road.

Ca să ne împrietenim mai bine, am ținut-o timp de o săptămână. Am făcut drumuri în oraș și o tură mai lungă, cu ocazia comparativului cu R nineT Scrambler. Filmul apare peste câteva zile, așadar mă voi abține de la spoilere. 

Bun, și-acum să trecem la idei concrete. Iată câteva lucruri pe care le-am învățat despre Triumph Scrambler, luat de la Motoboom.

• prima accelerație e magică. N-ai cum să nu te îndrăgostești de sunetul motorului, de felul în care răspunde. Vibrează puțin pe la 5.000-6.000 de ture, dar n-o să stai prea mult acolo. Ai suficient cuplu jos – 110 NM. E mai mult decât suficient. La nici 200 de metri am început să râd de fericire. “Imi place, îmi place mult. E o motocicletă foarte tare”, mi-am zis. 
• la a doua accelerație, am simțit o durere ascuțită la genunchiul stâng. Aveam niște blugi de stradă (știu, nu e bine, nu faceți ca mine), rupți în genunchi (viața de jurnalist e grea) și am atins motorul. Arde. Dar asta nu-o nimic. După câteva minute am simțit și mai multă căldură din partea dreaptă. Evacuarea a început să se încingă, iar eu stăteam cu gamba fix pe evacuare. A trebuit să mut piciorul mai în exterior, să merg crăcănat, altfel mi-ar fi fost imposibil cu blugii de stradă. Triumph Scrambler 1200 e o sobă pe roți. N-o să fie prea plăcută vara, într-un oraș sufocat de trafic.
• la drum lung n-ai treabă cu căldura. Simți ceva, acolo, la piciorul drept, dacă-l ții lipit de evacuare, dar pe mine nu m-a deranjat. Nici în oraș nu e foarte supărător dacă se mișcă lucruile. Problemele mari apar abia atunci când stai pe loc. 
• în afară de faptul că se încălzește, nimic de reproșat în trafic. Ba, dimpotrivă. Triumph Scrambler 1200 se mișcă senzațional. Ghidonul e sus și trece peste oglinzile mașinilor, motocileta e îngustă și te strecori ușor, poziția înaltă te ajută să vezi, suspensiile absorb ireproșabil denivelările. Este o motocicletă excelentă pentru oraș
• apropo de suspensii – cred că-s cele mai bune pe care le-am întâlnit la o motocicletă din clasa asta. Stabilitate și precizie când mergi tare, confort când dai de drumuri proaste. Au o cursa de 200 mm (R nineT Scrambler are 150, Africa Twin are 250), și lucrează ireproșabil. Versiunea XE, cel puțin, are un set-up stradal.
• despre design voi încerca să nu vorbesc. Este o chestiune de gusturi. Dar materialele folosite, felul în care este finisată, rezervorul solid, toate îți lasă impresia unei motociclete de calitate, pe care n-o s-o vinzi niciodată. O să poți merge cu ea zeci de ani fără să se demodeze. 
• e o motocicletă clasică, dar e plină de tehnologie. Practic, are pachetul de electronice de la Tiger 800 – ride by wire, moduri de mers, keyless ride, cruise control, un display la care poti conecta smartphone-ul. Și toate sunt aranjate discret, astfel încât nu strică linia motocicletei. Foarte bine, Triumph!
• Frâne foarte bune. Etreire Brembo M50 (de superbike), discuri de frână Brembo, îngheață când apeși maneta.
• consumul meu: 5.6 l/100 de km. Cu un rezervor de 16 litri, ai o autonomie de 300 de km.  
• nu e doar o motocicletă de duminică. E o motocicletă pe care-o poți folosi zilnic, în oraș și la drum lung. Am făcut 600 de km în ziua comparativului. E drept c-aș fi avut nevoie de un masaj la umeri la final, dar cu toate astea e o motocicletă comdă – șa confortabilă, ergonomie care-ți permite să ai o poziție relaxată, ghidon lat și înalt. 

Cam atât, deocamdată. Peste câteva zile apare testul comparativ dintre Triumph Scrambler 1200 și BMW R nineT Scrambler. 

Mai jos, o galerie foto semnată de Florian Vîlsan.