Ducati XDiavel, în viziunea Roland Sands Design
17/08/2016
Triumph T120 Bonneville test-ride VIDEO
19/08/2016Primul drum cu motocicleta
Cu o cască prea mare, fără echipament, tremurând de frig. Pe jumătate în extaz, pe jumătate speriat. Dar trăind niște senzații pe care nu le voi uita niciodată.
Un prieten tocmai și-a luat permisul moto, iar fix la o zi după am ieșit cu el la o tură de “recunoaștere” în afara orașului. Mergând cu viteza melcului bătrân, am avut suficient timp să-mi amintesc prima mea experiență pe două roți. Pe care o s-o împărtășesc în rândurile ce urmează.
Aveam motocicleta în fața blocului de două zile și-mi era frică să mă urc pe ea. O Honda Hornet, gri. Citisem despre accidente pe forum-uri, prietenii îmi ziceau că o să mor, părinții erau speriați, ce să mai. Mă vedeam direct pe patul de spital. La școala moto nu învățasem nimic – era pe vremea când se dădea doar poligonul. Nu luasem niciodată un viraj, nu ieșisem niciodată în trafic.
Neavând pe cine să iau cu mine la magazinul de echipamente, iar vânzătorul fiind mai degrabă ocupat cu o partidă de Solitaire, îmi cumpărasem o cască mai mare – L (eu, de fapt, port M). Casca era una deschisă. Cu o geacă de piele de stradă, fără mănuși, fără protecții, în teniși, am plecat spre Sinaia.
După vreo 20 de km, am reușit să mențin viteza de 70 km/h pe DN-01. Era puțin haos în minte mea, cu toate mașinile care treceau pe lângă mine, cu toate sunetele, cu praful de pe drum.
Pe virajele dinainte de Sinaia îmi cam dădea cu virgulă. Ca să nu se formeze coloană în spatele meu profitam de accelerația pe linie dreaptă. Am ajuns până la Cota 1400. Mi-am făcut un selfie și am fotografiat motocicleta. Din sufletul meu dispăruse demult frica. Apăruse, în schimb, împlinirea.
N-o să uit niciodată momentul în care-am simțit prima oară mirosul de brad. Din mașină nu-l simți. Dacă mergi pe jos, îl simți treptat. Dar cu motocicleta te lovește, dintr-odată, aerul rece și curat, iar casca deschisă ridică orice barieră între tine și tot ce se întâmplă în jur. Ești acolo.
Miros, auz, văz. Toate simțurile funcționează altfel când ești pe motor. E ca și cum toată viața ai fi trăit într-o peșteră, pentru ca apoi să ieși la lumină.
Simțeam că motociclismul era ceva ce-mi doream dintotdeauna. Sentimentul acela de libertate despre care toată lumea vorbește nu este doar o iluzie.
M-a prins noaptea spre casă. Era sfârșitul lunii iulie, dar se făcuse frig. Mergeam pe autostradă cu 140 de km/h, iar viziera de la casca deschisă mi se proptise în vârful nasului. Când am parcat motocicleta în fața blocului eram alt om.
Cum a fost primul tău drum pe motocicletă?
10 Comments
Eu am stat cu motocicleta in garaj 2 saptamani pana mi-am gasit casca potrivita. In timpul asta, i-a murit bateria, ca se pare ca n-am pornit-o destul de des, sau n-am incarcat-o destul cat am tinut-o pornita.
A venit si ziua castii, si m-am dus entuziasmat sa scot motorul din garaj. Pornire din parti. L-am scapat in garaj, pe partea dreapta, si i-am indoit rezervorul si pedala de frana. M-a cuprins o frica teribila si imi tremurau picioarele. Atunci mi-am dat seama ca nu-i de joaca cu motoarele, cand m-am chinuit sa ridic 180 kilograme de Kawasaki din garaj.
Pana la urma, am reusit sa o pornesc, mi-am pus casca pe cap, manusile pe maini, un ghiozdan (parca) in spate si am zis ca fac o tura pe strada. Printre blocuri. Ajuns in capatul strazii, nu m-am mai intors, si am zis sa intru pe una mai mare.
In vreo 15 minute, eram intr-o zona mai pustie a orasului, care se termina intr-o fundatura, dar are 4 benzi. Si mergeam cu 120 km/h. Am crezut ca mi-am cumparat cea mai rapida motocicleta din lume si ca o sa ma omoare. M-am plimbat vreo ora si un pic.
La un semafor, cand retrogradam fiindca era rosu si incetineam, au trecut simultan pe langa mine 2 vehicule, dintre care un KTM pe o roata. Am crezut ca-s nebuni cu totii. Un alt motociclist, tot cu un Kawasaki visiniu (ZZR600 avea el) a pus de o liniuta ad-hoc la un semafor. Incepusem sa ma intreb in ce m-am bagat. Eu nu i-am dat blana atunci.
Dar si cand am ajuns acasa, am trait asa un sentiment de realizare „da, frate, am facut-o si pe asta.” Ceva de genul
Trei saptamani mai tarziu, m-am convins ca e o rabla cand am bagat mana in gaz la 120 pe autostrada si eram in treapta a sasea. Nimic e putin spus pentru a descrie ce nu s-a intamplat.
Și eu, la început, aveam impresia că Honda Hornet este cea mai bună motocicletă din lume. 🙂
Suzuki Bandit S/600 si primul drum impreuna a fost acum 2 ani. Emotii mari, ochii tinta pe vitezometru si oglinzii, o viteza dementiala de 80 km/h, varfurile picioarelor si ele in garda, unul lipit de schimbator si celalalt de frana, incordare maxima a bratelor si a intregului corp, toate ascunse sub greutatea echipamentului nou de piele.
10 km parcursi cu zambetul pe buze, energie, emotie si entuziasm…sentimente prezente si azi 😉
Prima plimbare pe motocicleta a fost la vreo 7 luni dupa ce am luat permisul si s-a intamplat pe nepregatite. Cumparasem prima motocicleta, un Kawasaki ER6-N din 2009, si am lasat-o la cumnatul meu la munca intr-o curte pe langa Academia Militara. Ideea era ca ii facusem programare la RAR si cumnatul meu, avand experienta, ar fi mers cu ea pana acolo si mi-ar fi adus-o seara acasa sa ma plimb pe stradute necirculate sa ma obisnuiesc. In dimineata in care trebuia sa se intample treaba primesc telefon: „Salut! Gabi, eu nu am cum sa ma invoiesc de la munca, asa ca ia-ti casca, vino sa iei si mobra si mergi tu la RAR…” Mi-a stat ceasu… Zic aia e; am pus mana pe o casca imprumutata tot de el, niste manusi, am tras o geaca de piele din mall pe mine doar ca sa nu par squid si m-am dus la curte sa iau mobra. Cand m-am urcat pe ea si mi-am dat seama ca am de mers din centrul Bucurestiului pana la marginea lui in Voluntari m-a luat tremuratul. Motocicleta avea o problema la ECU, intrerupea la 2000 de ture si nu puteai sa tii acceleratia constanta. Am dat cateva ture pe stradute pe acolo sa ma obisnuiesc apoi am intrat in trafic cu ochii beliti si inima pulsand in gat. Aglomeratie, taximetristi bagaciosi, claxoane, gropi si o motocicleta care se smucea inainte la cea mai mica miscare a mainii drepte fara cale de mijloc – ori acceleram ori o lasam in frana de motor. Mergeam haotic si simteam toate privirile soferilor cum mi se infigeau in spate. Dupa o ora am ajuns la RAR transpirat ca niciodata. Am oprit pe linia de moto, am oprit motorul, am sprijinit-o pe cric si m-am asezat in fund langa ea, speriat, obosit dar in acelasi timp foarte implinit. De acolo am dus-o la service sa ii rezolve problema, am inmatriculat-o si merg cu ea de atunci.. Motociclismul m-a „infectat” din acea zi si nu as mai pune piciorul in masina niciodata. Apropo, va scriu de pe Transfagarasan 🙂
Am luat prin 93 un Minsk..nu aveam nici permis nici idee cu ce se mănâncă..()..Mi-a adus-o un prieten de la București la Giurgiu…prima zi (bineînțeles ca eram praf de bucurie) sa o bag în curte…(nu ma mai urcasem pe motor)..am reușit sa merg 20 m pana am oprit-o într-un wc care era în spatele curții…a dua zi..ma duc cu sotia pe la soacră-mea…(vreo 800m..pe vreo 2 străzi mai dosite și neasfaltate )…a plecat aia cu 2 sacoșe cu cartofi..ceapa…de-ale gurii..când sa plec…pauza,se oprească motorul !Am încercat de vreo 3-4ori…și am plecat…pe-o roata,fără nevasta (era căzută și deja aduna cartofii..pana am reușit eu sa opresc fiara)…Cam asta a fost experienta mea…
S-a mai urcat dupa aia?
hmmm
la mine a fost cu tot echipamentu ok (cumparat cand faceam scoala) cu motoru propriu (er6n)
la vreo 6 luni dupa ce am terminat scoala
tehnic vb primu drum a fost cand mi-am cumparat motoru (300 de metrii :D) apoi inca pe atat cand ma invarteam prin juru casei…
dar primul drum mai serios a fost cu un tip la mecanic… si pe romaneste m-am cacat pe mine de frica… primul kilometru mergeam cu 20 la ora 😀 apoi incet incet mi-am dat drumu (a nu se intelege ca eram cu 200 la ora pe o roata)
am uitat sa mentionez… asta a fost acu vreo 4 luni 😛
Prima mea motocicleta a fost o Yamaha Fazer FZS600 de prin `98 …. am cumparat-o din Bristol, UK cu 700 de lire sterline ( negociata de la 850 ) . Am fost cu o seara inainte sa o vad si sa o negociez; indata ce am vazut-o am zis ca e ce-a mai frumoasa motocicleta din lume. Am batut palma cu propietarul si urma sa ne intalnim a 2-a zi sa o achit sa facem actele si sa o iau. Dimineata urmatoare ardeam de nerabdare sa ma duc sa o iau. Aveam o geaca Roleff de touring primita cadou de la un amic din tara , era intr-o conditie ok si o casca open face mai mare cu 2 numere si fara captuseala inauntru ( practic mergeam cu capul in polistiren 🙂 ), casca ce am gasit-o in podul casei unde locuiam. Manusi nu aveam si nici bani sa le cumpar sau sa investesc intr-o casca mai ca oamenii. Ala era bugetul meu , 700 de lire plus alti 67 ce i-am dat pt prima luna de asigurare si taxa de drum. Ajung la destinatie, era un parc industrial unde lucra respectivul, ii achit marfa, completam repede actele, imi da cheile si imi ureaza succes. tin sa precizez ca nu ma mai urcasem pe motor din momentul ce terminasem scoala de soferi unde pricum am facut doar 2 ore pe poligon plus examenul. Asa ca m-am vazut pe un motor destul de puternic , intr-o tara ce se circula pe partea opusa a strazii cu o casca ce imi dansa pe scafarlie precum joaca un pivot de dacie dupa 60000 de km. Am pornit cu frica, vitezometrul nu imi mergea, dar nu cred ca am depasit 40 kmh primii 5 km .. aveam de parcurs in jur de 14 km inapoi la mine la servici…. am trecut de cateva semafoare, giratorii, intersectii si am ajuns la autostrada; abia acolo am reusit sa ma destind dupa ce am accelerat, cred eu ca pana pe la 90-100 km/h, am vz ca se manevreaza destul de usor, franeaza bine , etc. Mi-a placut atat de mult acea motocicleta incat dupa 2 luni am plecat pe ea in Franta si in Belgia si am facut in jur de 2000 de km in 4 zile cu sotia mea in spate si cu minimul de echipament. De atunci am mai schimbat vreo 3 motoare, am mai si cazut, am mers cateva zeci de mii pe un monkeybike de 125 si multe alte peripetii si accidente minore … in concluzie : NU AS RENUNTA NICIODATA LA MOTOCICLETA ! Este o senzatie incomparabila si sentimentul de libertate pe care ti-l ofera este de nedescris …
La o saptamana dupa ce mi-am primit permisul, am fost sa-mi ridic motocicleta de la fostul proprietar. Dupa multa vreme de planuit (de dinainte sa ma apuc de scoala chiar) am luat un BMW F650GS din 2006 de la o doamna ce a trecut la un F700GS mai nou si mai puternic. Casca si geaca le cumparasem chiar inainte sa am permis. Manusi aveam cele de bicicleta iar in picioare aveam pantofii de birou. La pornire mi-a murit motorul ca nu ridicasem cricul. Prietenul proprietarei, cel care mi-a inmanat „bestia” m-a linistit si mi-a zis ca se mai intampla.
Am plecat din fata blocului total panicat. Mi se parea ca am cea mai rapida motocicleta din lume si ar fi o minune daca ajung acasa intreg. Mi-a murit motorul la semafor de mai multe ori, pana mi-am dat seama ca si motorul are nevoie de combustibil asa cum si eu aveam nevoie de aer. Cu toate ca afara erau vreo 20 de grade, viziera mi s-a aburit si eu eram transpirat ca pe canicula.
Am ajuns cu bine acasa, dar incredibil de obosit, cu toate ca nu condusesem mai mult de 10 Km. A doua zi am fost sa inmatriculez „bestia” si am inceput sa ma simt deja mai bine. In acel prim an am facut cam 11000 Km. Acum conduc tot un BMW, dar un R1200GSA LC iar 650-ule va intra pe mainile sotiei in vreo 2 luni, dupa ce isi obtine categoria.