Să aibă viraje, asfalt bun, să te ducă în locuri de vis și să nu fie prea departe de România. Acestea au fost criteriile după care am construit acest clasament. Și după ce le-am testat pe două roți, te asigurăm că îndeplinesc toate normele.
Care sunt ingredientele necesare pentru a te bucura de mersul cu moto? Poate pentru un american altul ar fi răspunsul, dar noi, europenii preferăm curbele, peisajul pitoresc și o suprafață de rulare care să îți inspire încredere. În alcătuirea topului am luat în calcul și ca drumul respectiv să fie relativ accesibil motociclistului român, la o distanță rezonabilă de țara noastră, de aceea nu am inclus rute din nordul continentului sau din vestul îndepărtat. De asemenea, în top nu se regăsesc nici drumurile din România, care vor face subiectul unui alt articol.
Sunt peste 500 de km de bucurie pură. Nu este de mirare că este zona preferată de producătorii de motociclete atunci când lansează un model nou. Pe aceste drumuri sunt invitați jurnaliștii moto pentru teste, filmări și fotografii.
Pentru a avea o vizibilitate cât mai bună asupra plajelor, golfurilor sau porturilor cu iahturi este indicat ca traseul să fie făcut de la nord la sud, astfel încât să ai marea în dreapta și munții în stânga. Majoritatea virajelor au o linie curbă construită matematic, astfel încât, odată înclinată motocicleta, nu mai sunt necesare corecții ale traiectoriei. Atenție însă, atunci când plouă, asfaltul nu este cel mai aderent. Coasta Dalmației este de evitat în perioada iulie-august din două motive: căldura mare nu iți va ventila echipamentul, iar puzderia de bicicliști, mașini și autorulote te va face să fii atent mereu la trafic și mai puțin la peisaj sau senzații.
Sunt nu mai puțin de 48 de “ace de păr”, multe dintre viraje nu se pot lua decât cu treapta I. Șoseaua situată la cea mai mare altitudine (2758m) din Italia și a doua cea mai înaltă trecătoare din Alpi, după Col d’Iseran (2770m), oferăun tablou de neuitat. În zonă există multe drumuri pe care te poți pierde, însă rătăcirile nu pot fi decât motive de explorare. Practic, poți petrece trei zile în Alpi fără să mergi pe același drum. Poți trece din Austria în Italia, din Italia in Elveția și înapoi, cât ai zice „moto“. Fiind la o altitudine atât de înaltă, chiar și în lunile toride vremea se poate schimba brusc, așadar costumul impermeabil sau mânerele încălzite sunt mai mult decât binevenite. Dacă ajungi la începutul lunii iulie, dă o tură și pe la Garmisch-Partenkischen, în Germania, unde are loc festivalul BMW Motorrad Days. Vei avea parte de o petrecere în stil bavarez cu mii de bikeri și… tone de bere. Pentru mai multă atmosferă, citește povestea turei făcută de noi în această vară.
Încă un “amănunt”: spre deosebire de alte pasuri alpine celebre (Grossglockner, Timmeljoch – Austria sau Tre Cime – Dolomiți), trecerea prin Stelvio este gratuită.
Un alt mod de a îmbina muntele și marea, de a te bucura de virajele prin munți, dar și de apa limpede a Adriaticii. Aici poți găsi golfuri sau plaje pustii, numai pentru tine, Albania fiind ună din zonele încă neatinse de turismul de masă. Să nu te miri dacă – în căutarea unei astfel de plaje – o să dai peste o bază militară dezafectată de submarine. Se încadrează pefect în peisaj, alături de sutele de buncăre.
Dacă banii nu sunt o problemă, atunci lasă acasă top-case, tank-bag, alte genți și ia cu tine doar cardul și periuța de dinți. Zona este ca un circuit de viteză, majoritatea motocicliștilor sunt pe sportive sau naked-uri și multe curbe au pe margine cruci, plăci funerare sau chiar căști de motociclist încastrate în stâncă, așa că ai grijă să nu te lași dus de val. Nu departe de Genova se află Cinque Terre, cinci mici localității situate pe malul mării ce formează un parc național și care fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Drumul spre Coasta de Azur te va purta prin alte localități celebre pe care vei dori să le vizitezi: Sanremo, Monaco, Nisa ori Saint Tropez.
Vei trece prin Canionul Tara (al doilea ca mărime din lume, după Grand Canyon din S.U.A.) și prin Parcul Național Durmitor. Peisajele spectaculoase continuă în așa numita Republica Srpska și în Bosnia. Aici poți merge ore întregi prin păduri și prin munți fără să întâlnești pe altcineva în trafic sau vreo așezare. E zona în care au stat ascunși ani întregi liderii sârbilor bosniaci căutați de Tribunalul Penal Internațional de la Haga. Indicată pentru această rută este o motocicletă enduro cu rezervor supradimensionat și provizii de mâncare, pentru că te poți rătăci foarte ușor, majoritatea joncțiunilor neavând indicatoare. Dacă găsești, totuși, pe cineva care să te îndrume și cu care ai vrea să stai la povești, e bine să eviți cuvinte precum U.E., NATO, Serbia sau Kosovo.
4 Comments
Ar fi fost bun un mapping pe Google Maps 🙂
Nu, nu. Atunci care ar mai fi plăcerea omului ce vrea să planifice traseul? :))
Muzica este trista, si a-ti prins prea putin din drumurile din acea zona. Mie nu imi place. Am batut destui ani drumurile astea si chiar meritau sa fie vazute mai multe peisaje si mai faine.
Ati omis Corsica! Am facut toate drumurile mentionate in acest articol, sunt de top dar cum e Corsica, nimic nu se compara!!