Tipuri de căști moto. Ghidul începătorului

De ce nu avem o singură formă de cască? Un standard universal care să fie purtat în orice împrejurare? Pentru că și căștile sunt ca și motocicletele: pentru fiecare segment există o configurație mai eficientă.

Vrei să devii motociclist și ai pus ochii pe un model de motocicletă care îți place. Dacă în cazul motocicletei decizia a fost luată, nu știi ce cască ți-ar trebui. Sau ești motociclist de mai multă vreme, mergi cu motociclete din game diferite și ai stâns acasă mai multe căști. Prietenii care vin în vizită și le văd te întreabă câte sunt pentru tine și câte sunt pentru pasageră. Când aud că toate sunt pentru tine și că fiecare cască e cu treaba ei, se uită la tine cam și cum ar privi-o pe Lady Gaga dacă i-ar vedea colecția de pălării. Pentru a nu te considera un colecționar maniac, trebuie să le povestești că există:

Căștile sport

Sunt căștile integrale care oferă o bună protecție în cazul unui impact. Ca și în cazul celorlalte genuri de căști, regula e: cu cât e mai ușoară, cu atât e mai bine. Însă greutatea e invers proporțională cu prețul, materialele rezistente ce cântăresc puțin sunt scumpe. Aspectul, conformația și culorile căștilor sport provin din lumea curselor. Derivate din “racing replica”, sunt modelele cu cea mai bună aerodinamică. O cască bună nu trepidează nici la viteze de peste 200 de km/h.

Sunt foarte compacte și le simți ca și un combinezon de piele: strâns, fără spațiu inutil. Nasul aproape îți atinge viziera, iar dacă deschizi gura larg, mandibula depășește partea inferioară a căștii. Sunt cu adevărat eficiente când pilotul stă aplecat pe rezervor, în poziția la care te obligă să stai semighidoanele joase ale motocicletelor sportive. Sunt scurte la spate, astfel că pe o motocicletă stradală, pe care stai mai drept, ceafa îți va fi destul de expusă curenților de aer. De asemenea, viziera îți oferă cel mai bun câmp vizual tot atunci când stai aplecat. În domeniul căștilor sport, sistemul de închidere standard al curelușei este cel “double D”. La conceperea lor se pune mai puțin accent pe antifonare (toți piloții poartă dopuri antifonice) și mai mult pe sportivitate.

Căștile sport-touring

Sunt căștile cu cea mai largă paletă de utilizare. La o primă vedere se aseamnă cu căștile sport, dar sunt făcute pentru folosință stradală, nu pentru circuit. Sunt căști integrale ce au în vedere și confortul, nu numai sportivitatea. Atâta timp cât se circulă pe asfalt, pot fi folosite pe orice fel de motocicletă (sportivă, sport-touring, naked).

Au o căptușeală mai amplă decât căștile sport și oferă o mai bună antifonare. În aceste căști aerul nu mai intră atât de ușor, nici prin zona bărbiei, nici pe la ceafă. Sunt proiectate în tunelul aerodinamic să fie silențioase atunci când stai într-o poziție cu spatele mai drept. Majoritatea căștilor sport-touring premium oferă și vizieră de soare integrată, astfel încât să nu mai fii nevoit ca la drum lung să cari cu tine două viziere (una pentru zi, alta pentru seară/noapte).

Căștile “deschise”

Spre deosebire de căștile integrale, cele “deschise” nu oferă nicio protecție în zona bărbiei. Oferă, în schimb, o senzație de libertate mult mai mare și sunt foarte ușoare. Respiri în voie, simți orice miros exterior, ai un câmp de vizibilitate foarte larg.

Pot avea vizieră sau se pot purta cu ochelari dedicați. Din păcate, din cauza curentului care intră peste tot, nu pot fi folosite la drumuri lungi. La viteze de peste 110 km/h, devin foarte zgomotoase, vor să îți zboare din cap și te sugrumă cu curelușa. Dacă, totuși, îți place să le porți, e util un parbriz pe motocicletă cât mai înalt. Căștile deschise sunt ideale pentru o plimbare cu o motocicletă clasică, un chopper/cruiser, naked, scrambler, cafe racer sau scuter.

Căștile modulare

Combină libertatea oferită de căștile deschise cu siguranța căștilor integrale. Au protecție în jurul mandibulei, însă aceasta e rabatabilă, casca transformându-se – la nevoie –  într-una deschisă. Sunt foare bune când folosești motocicleta pentru turism (sau dacă ești polițist motociclist). Nu trebuie să îți mai dai casca jos la fiecare oprire pentru a vorbi la telefon, a face o fotografie sau a bea rapid ceva.

Însă, ca orice soluție de compromis, avantajul vine la pachet cu dezavantaje. Căștile modulare sunt cela mai grele căști. Cântăresc cu cca 2-300 de grame mai mult decât o cască integrală de aceeași mărime și construită cu aceleași materiale. Pe de altă parte, în cazul majorității modelelor modulare, mandibula culisează până în creștet. E adevărat că astfel se transformă într-o cască deschisă, dar se pierde aerodinamica și se modifică și centrul ei de greutate. Sunt și modele a căror protecție de mandibulă culisează până spre ceafă și astfel este mai bine echilibrată. Fiind căști pentru turism, aproape toate modelele au și vizieră de soare integrată.

Căștile enduro/cross

Când ieși în off-road, nu mai ești static pe motocicletă. Pentru a o controla e nevoie ca pilotul să fie într-o permanentă mișcare. Iar când faci mișcare, organismul are nevoie de foarte mult aer. Acesta este motivul pentru care căștile enduro/cross au atâta spațiu în zona mandibulei. Tot de aceea, în cazul lor, nu se folosește viziera, ci ochelari. În condiții de efort, orice viziera s-ar aburi. În plus, între nas și aer nu trebuie niciun obstacol.

Necesară este și prezența unui cozoroc. Fără el, atunci când ai soarele în față, denivelările terenului nu ar fi observate cu acuratețe. În plus, forma ei alungită protejează cel mai bine de pietricelele sau pământul aruncat de roțile piloților din față. În cazul zilelor răcoroase sau ploioase, o cască enduro nu este totuși, prea indicată.

Căștile adventure

Sunt o formulă hibrid (ca și motocicletele din gama dual sport), o combinație dintre căștile enduro și cele de pentru turism. Ca și în cazul modelelor enduro/cross, au cozoroc și spațiu mărit în pentru aer în zona mandibulei inferioare. Însă, pentru că nu e nevoie de atât de mult aer, sunt mai compacte. Antifonarea este mai bună și vin cu vizieră în locul ochelarilor, fapt ce la face adecvate pentru drumurile lungi. În caz de nevoie, pentru off road serios, viziera poate fi ridicată/demontată și înlocuită cu ochelari. Reciproca este valabilă: în cazul unei utilizări preponderent stradale, cozorocul se demontează, iar casca devine mai stabilă și mai silențioasă.

Deși segmentul motocicletelor ADV este în continuă creștere, nu sunt mulți producători care oferă modele în această nișă. Probabil acesta este motivul pentru care prețul căștilor din această categorie este destul de ridicat. În opinia noastră, acestea ar trebui să coste cam cât o cască modulară.

Căștile „brain cap”

Nu recomandăm nimănui acest gen de căști, nici măcar soacrei. Sunt, însă, motocicliști care consideră că o cască ia din plăcerea și libertatea pe care ți-o oferă motocicleta. Iar dacă legea cere cască, e bună și una gen brain-cap.

Aceste căști sunt atât de minimaliste precum căciulițele cu care își acoperă evreii creșteul când intră în sinagogă. În cazul unui eventual accident, nu pot oferi vreo protecție serioasă.

Fiecare motociclist știe cât preț pune pe capul lui și cât de mult îi place să fie protejat. Vă dorim să nu ajungeți niciodată să vedeți cât de rezistentă e casca voastră la impact. Rolul ei să rămâna numai acela de a ne feri de curent, de zgomot și de musculițe.