Sunt sexy, fiabile, au scris istorie și au rezistat probei timpului. Încă sunt majoritare pe străzi și mulți spun că motocicletele noi nu mai arată și nu mai merg la fel.
La sugestia cititorilor noştri, începem o serie de articole în care readucem în atenţia ta şi motocicletele second-hand. Rămânem cu ochii pe noutăţi, dar cum piaţa din România e dominată de motoare fabricate acum 10-15 ani, nu le putem trece cu vederea.
Pentru buzunare româneşti
Cu toţii apreciem noutăţile în materie de tehnologie sau design, dar cât la sută dintre motocicliştii de la noi îşi permit o motocicletă nouă? Ba mai mult decât atât, sunt mulţi bikeri care susţin că motocicletele „adevărate” s-au fabricat până prin anii 2000. După aceea – zic ei – în încercarea de a scădea preţurile şi greutatea motocicletelor, a scăzut fiabilitatea. Acesta ar fi un „trend” dictat de economia de piaţă ce se poate observa nu numai în industria moto, ci şi la auto, electronice, etc.
2000 de euro, preţul unui vis
Să ne punem, deci, în pielea unui tânăr care – numai el ştie cât de greu – a reuşit să facă rost de bani pentru primul motor. Vom analiza, pe categorii, care sunt cele mai apreciate modele ce au rezistat probei timpului.
Categoria All-rounder
Naked-uri, commutere, spuneţi-le cum vreţi, sunt cele mai vândute motociclete, noi sau second-hand. Marii producători aici au dus bătăliile, în jurul cilindreei de 600 cmc.
Locul 5 – Suzuki SV 650N
Cine spune că „ieftin şi bun nu există”, înseamnă că nu a avut niciodată un SV 650. Prima generaţie, fabricată între 1999 şi 2002, a cucerit motocicliştii cu greutatea redusă, manevrabilitatea, preţul accesibil şi sunetul motorului cu 2 cilindri în V. Când cea de-a doua generaţie a fost înocuită cu Gladius (2010), mulţi au suspinat şi au vărsat o lacrimă.
Dacă ţinem neapărat să găsim nod în papură, putem spune despre el că are un finisaj mai rudimentar, un cric lateral urât, o şa (din două bucăţi) incomodă pentru pasager, sau că a fost o copie după… motocicleta de pe locul patru.
Locul 4 – Ducati Monster
Considerat în continuare de mulţi drept cel mai sexy naked, este modelul ce a scris nu numai istoria firmei din Bologna (cel mai bine vândut Ducati), ci şi a motocicletelor în general. Farul mare şi rotund (ca de locomotivă), culoarea roşie, furca upside-down, cadrul grilă, cele două evacuări finale, sau codiţa precum crupa unui armăsar, au făcut din Monster un obiect de cult.
Greu să-i baţi pe italieni la design, parfumuri, haine… dar poţi să-i baţi la fiabilitate, aşa că mai mergem o poziţie în sus în clasament şi ajungem la:
Locul 3 – Yamaha Fazer 600
Este, cu siguranţă, cea mai urâtă motocicletă din topul nostru. Asta poate şi din cauza semicarenei, neexistând o versiune naked decât din 2004 (care nu se încadrează în targetul nostru de preţ).
Însă, dacă stai de vorbă cu proprietarii de Fazer o să afli că e mai lesne să-i converteşti la altă religie, decât să-i faci să-şi schimbe motocicleta. Nu vor înceta să-i laude curba explozivă a motorului, mărimea rezervorului, existenţa cricului central, bordul aproape complet (nivel benzină, oră, tripuri), protecţia la vânt sau puterea farurilor. Cu toate că are multe în comun şi cu segmentul sport-touring, nu a reuşit să se apropie la vânzări de:
Locul 2 – Honda Hornet 600
Nu-mi amintesc primul sărut (poate a fost nesemnificativ sau a trecut prea mult timp), dar îmi amintesc momentul în care am văzut primul Hornet: 1998, în Budapesta. După ce l-am privit din toate unghiurile, am zis: „Ei, da! Aşa trebuie să arate o motocicletă!” Compactă, agresivă, cu pieptul în faţă ca un amstaff, Honda accelerează, frânează şi se manevrează mai bine decât:
Locul 1 – Suzuki Bandit 600
Banditmania e un sindrom de care sunt afectaţi mulţi bikeri. Şi dacă – în majoritatea cazurilor – acest sindrom se manifestă printr-o grijă excesivă faţă de GSF-ul din garaj, în cazul unui prieten, manifestările sunt adverse:
– a folosit mereu în Bandit (îl are de 9 ani) numai ulei auto, susţinând că nu e nicio diferenţă între uleiul de moto şi cel auto, și ar fi doar o găselniță de-a producătorilor ca să ne vândă ceva mai scump
– nu a dat niciodată bateria jos iarna (motorul ţinut în faţa blocului), iar primăvara reuşea să-l porneasca fără mari eforturi
– s-a rostogolit de două ori cu banditul (o dată chiar la viteză mare), iar după schimbarea capacelor, levierelor şi capetelor de ghidon motocicleta merge perfect
Despre restul…ce să mai vorbim? Că a devenit un clasic în viaţă, ca are cadrane, far, galerii frumos cromate, despre şaua comodă chiar şi pentru pasager, ca are cric central sau că poţi face upgrade la versiunea de 1200?
Anumite lucruri sunt ca şi vinul…Dacă sunt bine păstrate, timpul nu face decât să le crească valoarea.
5 Comments
Râdem şi glumim, dar vrem poze cu Banditul ăla.
Imediat, vorbim cu proprietarul și revenim cu dovada :))
acum ma simt mandru ca primul meu motor e un bandit 😀
Salutare! Dupa al treile sezon cu Bandit GSF 600N, din 2001, mi-am jurat ca nu o sa-l vand, chiar daca imi iau alta motocicleta. E adevarat ca e foarte fiabil. Cu bateria procedez la fel. In 3 sezoane am reglat carburatorul o data. Am schimbat de 2 ori bujiile, am schimbat anul asta kitul de lant (nu l-am schimbat cand l-am cumparat), un cauciuc spate, si c-am asta e tot in 3 sezoane si peste 22.000 de km. Asfalt uscat!
P.S. Ma uit dupa cel de-al doilea motor. Ghiciti ce… caut ce caut si tot la Bandit ajung. Bine, de 1200CC si dupa 2008… 🙂 Ieftine, fiabile si bune tovarase de drum.
Las și eu un comentariu ca să-mi laud favoritul.
Bandit, fabricat in 1996, de 4 ani la mine, plimbat, distrat, ținut pe unde am.putut iarna…nici măcar o problemă cu el. Pornește de fiecare dată de parcă e o sculă nouă. N-am făcut decât să-i schimb regulat filtrul, uleiul și să curăț lanțul constant. Plus o pereche de cauciucuri noi. In rest nimic și îmi dă impresia că e in stare să meargă tot așa mult de acum încolo.