Ocazional, articolele de mare impact sunt citite și de non-motocicliști. Care țin musai să ne explice că suntem părtinitori, că, de fapt, ar trebui să spunem că motocicliștii sunt niște nebuni necivilizați care merg cu 140 de km/h noaptea, prin…
Ocazional, articolele de mare impact sunt citite și de non-motocicliști. Care țin musai să ne explice că suntem părtinitori, că, de fapt, ar trebui să spunem că motocicliștii sunt niște nebuni necivilizați care merg cu 140 de km/h noaptea, prin oraș.
Ei bine, prieteni, oricât aș încerca să vă dau dreptate, nu pot. Pentru că nu e așa. N-am nicio statistică, dar am ajuns să cunosc destul de bine comunitatea asta astfel încât să vă asigur că acei motoretiști care se dau pe-o roată noaptea și te deranjează, care merg ca nebunii, care au ca activitate principală spartul semințelor în colțul străzii și pentru care universul moto înseamnă vitezană + tricou roz + pantaloni scurți sunt o minoritate.
Dar așa se întâmplă cu minoritățile care dau exemplu negativ: vezi câțiva (și n-ai cum să nu-i vezi, pentru că principalul lor scop e să iasă în evidență) și începi să generalizezi. Îți sar în ochi la fel ca o pată pe un tricou alb și strică toată imaginea de ansamblu.
Să vă spun un secret: nici motocicliștilor nu le plac, ba chiar îi critică mai mult decât îi criticați voi. Vei vedea asta din comentariile articolelor de pe acest site, din diversele discuții de pe net, iar dacă nu mă crezi, întreabă-i. Nimeni nu se simte bine știind că este asociat cu un cocalar „spaima-șoselelor“. E ca și cum voi, dacă sunteți șoferi, ar trebui să fiți asociați cu toți gherțoii care depășesc coloana la semafor, aruncă plasticul pe geam și împart cu toată lumea trăirile lui Florin Salam. Vorbim despre nesimțire, care nu ține cont de numărul de roți, de faptul că ești bărbat sau femeie, ori de locul de unde vii.
Din punctul multora de vedere, exemplele negative de mai sus nici măcar nu sunt motocicliști. Sunt doar niște băieți care, în căutarea unei senzații mortale (uneori la propriu) își iau motocicletă de peste 100 de cai putere și se plimbă cu ea înainte și-napoi prin oraș. Îi vezi în pantaloni scurți și-n tricou, neapărat în tricou, pe o motocicletă sport cu 4 cilindri în linie, cu motorul turat pe la 10.000 rpm în treapta a doua, cu tobe aftermarket „ca să-i audă lumea în trafic“. Singura modalitate de deplasare e slalomul sacadat printre benzi la viteză mare și demarajele de tip „rupe-i fâșu’“.
Deci, ca să fie clar, în toate paragrafele acestui text (mai puțin în cel care justifică demersul), o spunem răspicat: nu, nici nouă nu ne plac acei motocicliști care nu respectă nicio regulă și trag în jos întreaga comunitate moto. Sunt doar niște derbedei fără bun-simț care deranjează pe toată lumea, de la șoferi și pietoni, la alți motocicliști.
Totuși, trebuie să ținem cont de un lucru. În afara cazurilor extrem de rare (există, dar sunt rare), motocicliștii, chiar și cele mai rele exemplare, nu omoară pe nimeni. Nu pentru c-ar fi niște sfinți, ci pentru că fizic, e imposibil. E greu de crezut că un motociclist de 75 de kg, călare pe o motocicletă de 200 de kg va omorî un șofer baricadat într-o mașină de o tonă. În cazul unui accident grav, motociclistul este cel care plătește cu vârf și îndesat, nu șoferul. Asta în timp ce un șofer care gonește beat poate lua și viețile altora.
Nu spun asta ca și când ar fi o „scuză“ pentru teribiliști, pentru că diferența este făcută doar de legile fizicii, nu de calitatea oamenilor. Dar trebuie să recunoaștem că, oricât ar fi de prost-educați și de deranjanți, sunt, în cea mai mare parte din cazuri inofensivi.
Așadar, hai să-i mustrăm pentru că-s derbedei și să-i tragem de mânecă. Să-i amendăm, domnilor polițiști, chiar vă rog. Să le-arătăm obrazul și nota de plată pentru că-s melteni. Dar să nu-i privim ca pe niște criminali. Pentru că singura viață pe care-o pot lua este a lor.