Cu o cască prea mare, fără echipament, tremurând de frig. Pe jumătate în extaz, pe jumătate speriat. Dar trăind niște senzații pe care nu le voi uita niciodată. Un prieten tocmai și-a luat permisul moto, iar fix la o zi…
Cu o cască prea mare, fără echipament, tremurând de frig. Pe jumătate în extaz, pe jumătate speriat. Dar trăind niște senzații pe care nu le voi uita niciodată.
Un prieten tocmai și-a luat permisul moto, iar fix la o zi după am ieșit cu el la o tură de “recunoaștere” în afara orașului. Mergând cu viteza melcului bătrân, am avut suficient timp să-mi amintesc prima mea experiență pe două roți. Pe care o s-o împărtășesc în rândurile ce urmează.
Aveam motocicleta în fața blocului de două zile și-mi era frică să mă urc pe ea. O Honda Hornet, gri. Citisem despre accidente pe forum-uri, prietenii îmi ziceau că o să mor, părinții erau speriați, ce să mai. Mă vedeam direct pe patul de spital. La școala moto nu învățasem nimic – era pe vremea când se dădea doar poligonul. Nu luasem niciodată un viraj, nu ieșisem niciodată în trafic.
Neavând pe cine să iau cu mine la magazinul de echipamente, iar vânzătorul fiind mai degrabă ocupat cu o partidă de Solitaire, îmi cumpărasem o cască mai mare – L (eu, de fapt, port M). Casca era una deschisă. Cu o geacă de piele de stradă, fără mănuși, fără protecții, în teniși, am plecat spre Sinaia.
După vreo 20 de km, am reușit să mențin viteza de 70 km/h pe DN-01. Era puțin haos în minte mea, cu toate mașinile care treceau pe lângă mine, cu toate sunetele, cu praful de pe drum.
Pe virajele dinainte de Sinaia îmi cam dădea cu virgulă. Ca să nu se formeze coloană în spatele meu profitam de accelerația pe linie dreaptă. Am ajuns până la Cota 1400. Mi-am făcut un selfie și am fotografiat motocicleta. Din sufletul meu dispăruse demult frica. Apăruse, în schimb, împlinirea.
N-o să uit niciodată momentul în care-am simțit prima oară mirosul de brad. Din mașină nu-l simți. Dacă mergi pe jos, îl simți treptat. Dar cu motocicleta te lovește, dintr-odată, aerul rece și curat, iar casca deschisă ridică orice barieră între tine și tot ce se întâmplă în jur. Ești acolo.
Miros, auz, văz. Toate simțurile funcționează altfel când ești pe motor. E ca și cum toată viața ai fi trăit într-o peșteră, pentru ca apoi să ieși la lumină.
Simțeam că motociclismul era ceva ce-mi doream dintotdeauna. Sentimentul acela de libertate despre care toată lumea vorbește nu este doar o iluzie.
M-a prins noaptea spre casă. Era sfârșitul lunii iulie, dar se făcuse frig. Mergeam pe autostradă cu 140 de km/h, iar viziera de la casca deschisă mi se proptise în vârful nasului. Când am parcat motocicleta în fața blocului eram alt om.
Cum a fost primul tău drum pe motocicletă?