Este întradevăr “game over” atunci când spui “da” în fața ofițerului de stare civilă? Ți se schimbă viața de motociclist după ce te căsătorești? Ce se întâmplă când încep să apară și copiii? Iubim motocicletele pentru că iubim libertatea. Sunt…
Este întradevăr “game over” atunci când spui “da” în fața ofițerului de stare civilă? Ți se schimbă viața de motociclist după ce te căsătorești? Ce se întâmplă când încep să apară și copiii?
Iubim motocicletele pentru că iubim libertatea. Sunt un mijloc care ne face să simțim că plutim. În natura omului, nevoia de a fi în mișcare e adânc înrădăcinată de pe vremea când era nevoit să umble pentru a găsi hrană sau parteneri de viață compatibili.
Pentru hrană, adăpost și bani de benzină, ne luăm câte un job. Supermarketul a rezolvat problema căutării hranei. Devenim sedentari. Timpul alocat peregrinărilor se limitează drastic. Nu mai poți fi într-o migrație permanentă, zilele libere (excluzându-le pe cele din weekend) se numesc concediu și trebuie planificate cu mult timp înainte, pentru a nu se suprapune cu zilele libere ale colegilor de muncă.
Apoi, intervine și căsătoria, cu copiii ei cu tot. E momentul în care începi să te întrebi: mai poate fi totul ca înainte?
Ideea articolul de față ne-a venit când îi mărturiseam sincer colegului de redacție că “până la urmă, nu e rău însurat, ba chiar din contră”. Însă cazul meu nu poate fi generalizat, din cel puțin trei motive: nu am suficientă vechime în branșa familiștilor, în virtutea meseriei trebuie să plec de acasă zile întregi pentru a călări motociclete, iar soția e și ea pasionată de călătoriile cu moto.
Cred că toate pleacă de la ceea ce înseamnă motocicleta pentru tine. Dacă ți-ai cumpărat una pentru că e la modă, o vezi ca pe instrument distractiv pe care îl folosești o dată la câteva săptămâni, eventual numai în zile însorite, atunci poți invoca familia ca scuză că nu ești mai mult timp în șa. Ba mai mult decât atât, faptul că te-ai căsătorit și – odată cu apariția copiilor – s-a mărit familia, poate fi și un motiv de vânzare a motocicletei pe care l-am auzit de multe ori.
Mai e și un alt gen de oameni, pentru care motocicleta reprezintă un mod de viață. Ei consideră că motocicletele au suflet, că fac parte din familie. Nu puțini sunt cei care dau și un nume de “botez” utilajului, altul decât inițialele impersonale inscripționate de producător. Cel mai elocvent exemplu ni-l poate da Mihai Barbu. Pentru el, existența unui copil nu e un impediment în calea călătoriilor, ba chiar impulsul de a pleca. “Vreau să-i arăt copilului meu lumea”, iar cel mai potrivit mod de a o face este, evident, cu motocicleta. Din păcate, oferta modelelor de motociclete cu ataș este foarte limitată. Cei care nu au abilități tehnice nu se simt confortabil să facă mii de km cu un model rudimentar. Dar Mihai arată că dacă vrei ceva cu adevărat, o poți face.
În cazul tău, ce s-a întâmplat? Cum ți-a schimbat căsătoria viața de motociclist?