„Four wheels move the body, two wheels move the soul“. Știu. „Când mergi în mașină e ca și cum te-ai uita la un film. Pe motocicletă faci parte din film“. O știu și pe asta. Dar de următoarea ce zici:…
„Four wheels move the body, two wheels move the soul“. Știu. „Când mergi în mașină e ca și cum te-ai uita la un film. Pe motocicletă faci parte din film“. O știu și pe asta. Dar de următoarea ce zici: „Life is a road. The soul is a motorcycle“. Bun, foarte bun. Și adevărat. Dar nu totul se rezumă la asta.
Fiecare ia ce simte din motociclism. Pentru unii, motocicleta înseamnă călătorii până la capătul Pământului, pentru alții înseamnă circuit (ei merg cu mașina pe stradă, de obicei). Unii văd în motociclism o activitate socială: se înscriu în cluburi, bifează toate întrunirile, poartă veste. Alții, dimpotrivă, sunt lupi singuratici. Fiecare categorie are reprezentanții ei, pasionații ei, care au motocicleta parte din suflet. Și sunt destui, chiar dacă vorbim despre o țară ca România.
Prea puțini, însă, văd caracterul practic al unei motociclete: un mijloc de transport care te duce ieftin, rapid și plăcut, din punctul A în punctul B. Ești întotdeauna primul la semafor, n-ai niciodată probleme cu locul de parcare și ajungi, parcă, mai vesel la serviciu.
În mod normal, această categorie ar trebui să fie cea mai numeroasă. Ca să pleci în Mongolia îți trebuie curaj, bani și spirit de aventură. Ca să te dai la curse trebuie să fii sportiv, ca să faci custom-uri trebui să fii artist. Ei bine, ca să mergi cu motocicleta (sau cu scuterul, pentru că el ar trebui să fie rege aici) zilnic la serviciu, nu-ți trebuie vreo aptitudine specială. Trebuie doar să fii om, să ai un job și să gândești practic.
Totuși, de ce nu există această categorie? Lipsa banilor? În niciun caz. Un commuter nou costă 5.000 – 6.000 de euro, unul second hand – 1.000 – 1.500 de euro. Un scuter bun este 2.000 – 3.000 de euro, nou. Nu mai zic de second hand. Mai mult, să ne uităm unde se merge cel mai mult pe două roți: în țările sărace.
Frica? Da, este un element. Doar că un om normal la cap ar trebui să știe că, dacă mergi legal și ai o geacă pe tine e mai greu s-o pățești. Snobismul? Da, este un alt element. Să ai mașină în România încă este idealul suprem: acel vis pe care-l are oricine, de la puștii de liceu la instalatorul Gică. Toate sunt un indicator al nivelului de dezvoltare economică și socială la care ne aflăm.
Piața moto din România se va dezvolta, cu adevărat, abia atunci când oamenii vor înțelege caracterul practic al unei motociclete. Iar asta poate veni doar prin educație, care ar trebui făcută în primul rând, de cei din business-ul moto – principalii beneficiari ai unei piețe sănătoase. Dar acesta este un subiect pe care-l voi dezvolta într-un text viitor.
Italienii, spaniolii, englezii, nemții au înțeles-o. Când, oare, o s-o înțelegem și noi? Motocicleta este, în primul rând, un mijloc de transport eficient, care-ți aduce zâmbetul pe buze.