Se spune că motocicliștii se împart în două categorii: cei care au căzut și cei care vor cădea. Orice-ai face, oricât ți-ai păzi spatele, tot o pățești. Important e s-o faci cu stil. Eram odată prin Serbia. Tocmai mâncasem o…
Se spune că motocicliștii se împart în două categorii: cei care au căzut și cei care vor cădea. Orice-ai face, oricât ți-ai păzi spatele, tot o pățești. Important e s-o faci cu stil.
Eram odată prin Serbia. Tocmai mâncasem o Pleskavica – hamburgerul sârbesc. Se întâmpla după o noapte de petrecere și la o temperatură de 30 de grade. Funcționam cam la 40%. Plec în fața grupului și intru într-un sens giratoriu. Și dacă tot eram la distanță față de gașcă, încep să mă învârt în sens, ca hamsterul. Până când, pac, jos! Cred că m-am lăsat pur și simplu pe-o parte fără să fac nimic, altfel nu-mi explic. Am căzut ca bolovanul, cu motocicleta pe mine. Noroc cu o sârboaică vânjoasă care avea mai multă forță ca trei dintre prietenii mei la un loc. A venit și a ridicat imediat motorul de pe mine.
Apoi, s-a întâmplat în Georgia, pe la Gudauri – o stațiune montană faimoasă din Caucaz. Opresc să pun un GoPro pe cutia laterală, doar că-n mintea mea de dimineață nu-mi dau seama că am oprit în pantă, cu motocicleta în N. Și, ce să vezi, cum mă dau jos de pe ea, poc… motorul jos.
La fel s-a întâmplat pe un drum forestier, unde filmam o aventură cu motociclete vechi. Am scăpat pe jos o Yamaha XTZ 660 Tenere și, fix după ce am ridicat-o, n-am pus-o bine pe cric și a căzut din nou. Un fel de “Hopa, Mitică.”
Altă dată eram pe scuterul Vespa. Chestia aia, pe cât e de mică și gingașă, pe atât e de periculoasă. Roți mici, toată greutatea pe spate. Dacă mergi cu 80 km/h și dai într-o muscă, există șanse mari să te dezechilibrezi și să te infigi în primul stâlp. În fine, eram pe Vespa mea de 150 cmc și plecam de la o partidă de fotbal cu colegii de redacție. Se spune c-atunci când faci sport intens, nu ți se oxigenează creierul și devii, automat, foarte prost. Probabil asta s-a întâmplat, pentru că am tras tare de gaz pe niște denivelări, iar Vespa a început imediat să facă un tango argentinian cu mine. De data asta am scăpat cu un picior împins ferm în asfalt. Dar mă și vedeam grămadă pe jos, pe o alee din parcul Herăstrău, în fața colegilor. Eram în pantaloni scurți și tricou.
Nu vorbim aici despre acele căzături care se lasă cu fracturi, ghips și motocicleta spitalizată. Vin Sărbătorile și trebuie să ne păstrăm optimismul. Ne referim la acele căzături stupide, de care mai întâi ți-e rușine, iar apoi, dacă funcționezi în parametri normali și nu te consideri un Dumnezeu, le împărtășești. Așadar, tu ce povești ai?