San Pedro de Atacama – orașul de chirpici. Cu motorul la 4.800 m. Go South, Ep. 06
11/01/2018
Vrăjitoarea din Anzi – Go South – Ep 08
15/01/2018

Peru. Cât de greu e să treci frontiera și Arequipa. Go South – Ep 07




Suntem lângă orașul de frontieră Arica (Chile) și mâncăm o supă de pui într-un restaurant de camionagii. Peste șosea, un ghetou cum n-am prea mai văzut. Ne-am oprit să ne relaxăm puțin înaintea trecerii în Peru. Nu știm ce ne așteaptă în Vamă – aglomerație, încurcături, multe formulare? Să mergem, că stând aici n-ajută prea mult. 

La frontieră, surpriză. Un chilian burtos și cumsecade ne face semn și ne ghidează către un ghișeu. De acolo luăm câte patru formulare simple – două pentru noi, două pentru motociclete – două pentru Chile, două Pentru Peru. Trebuie să le completăm pe toate, pentru că fiecare o să rămână la unul dintre cele patru ghișee pe la care urmează să trecem. O fată puțin încurcată – nu prea vede români cu motociclete în leasing sau pe firmă trecând pe-acolo, ne dă certificatul de import temporar și gata.

Bun venit in Peru!

Fără coadă, fără încurcături, oameni binevoitori, amabili, corecți. Ni se zâmbește peste tot. Mai că ne iau de mână să ne arate ce avem de făcut. Imi imaginez ce-ar fi însemnat patru ghișee la frontiera România – Bulgaria. Sau mai bine să nu-mi imaginez și să ies din Chile într-o notă pozitivă, după aproximativ o oră. Nu trebuie decât să-mi fac asigurarea obligatorie – 27 dolari pentru două săptămâni – la un ghișeu ce-l găsesc după semnul ce-mi urează “Bun venit în Peru”.

Orașul dentiștilor

Simțim din start că am intrat în altă țară. Drumul este mai prost, mai aglomerat, mașinile sunt mai vechi și mai rablagite și apar așa-numitele moto-taxi (tuc-tuc-uri) apar pe la colțuri. Multe dintre ele “tunate”, cu tot felul de simboluri și cu sisteme audio. În această seară vom rămâne în Tacna, un orășel de lângă graniță, ce n-are nimic special cu excepția multitudinii de cabinete stomatologic. Intuim c-o fi mai ieftind decât în Chile și că vin mușterii de peste graniță. Altfel nu s-ar justifica trei cabinete stomatologice pentru fiecare colț de stradă.

Mâncăm o friptură – bem bere Cuzquena, un pisco sour excelent și plătim 50 de soli – adică 12 euro. Mai gustos și mai ieftin ca-n Chile.

Arequipa 

După un drum de aproape 500 de km, ajungem în Arequipa. Este amiază și este înnorat. Nu putem vedea cei doi vulcani ce tronează asupra orașului. Arequipa este al doilea oraș ca importanță din Peru, a fost fondat de coloniști, iar centrul este sit UNESCO. Și este de-o frumusețe extraordinara. Plaza de Armas este punctul central, iar străzile din jur sunt formate din clădiri elegante, albe. Fiecare clădire are o curte interioară care te duce în altă lume.

Iar una dintre cele mai frumoase lumi este cea din curțile interioare ale mănăstirii Santa Catalina. Un labirint multicolor cu piațete, fântâni, și camere ale călugărilor, cu bucătării și acareturi, prin care poți să te plimbi și să te întorci în timp.

Manastirea Santa Catalina

În Plaza des Armas e agitație. “Aici, de fiecare dată se sărbătorește ceva”, ne spune George, care-a mai văzut odată orașul. Nu ne dăm seama ce sărbătoare o fi, mai ales că decorul este destul de încărcat: un parc plin de palmieri înalți, cu o fântână în mijloc, înconjurat de clădiri cu coloane, catedrala și un brad – tocmai a trecut Crăciunul – lângă care stă un Moș Crăciun incaș cu un “ho-ho-ho” cam exagerat. Lume de toate felurile, personaje pestrițe, cu toții ieșiți la plimbare. Este sfârșit de săptămână, iar noi ne pierdem în mulțimea de pe străzile cochete ale orașului lui Llosa.

Catedrala din Plaza des Armas

Mos Craciun Incas si George, bucuros c-a primit un cadou

Barman, preparând Pisco Sour, mândria peruanilor alături de ceviche.

Urmează o duminică leneșă, în care parcă nici ceasul nu bate. Suntem obosiți. Stăm în curtea hanului nostru – o clădire veche, colonială – ce are o curte interioară verde, cu mese la care să te lungești, să bei ceai din frunze de coca și să te uiți la păsările colibri. Am avut un ritm intens, cu 3.300 de km într-o săptămână. Ne ducem după fructe la un aprozar – vânzătorul se uită extrem de atent la o telenovelă și pare de neclintit din fața ecranului. Aici toată lumea se uită la telenovele. Chiar și la cele chinezește. Până la urmă se clintește.

Luăm fructele și plecăm spre hanul nostru. Tăcuți, fiecare cu ecanului lui. Eu mă apuc de scris. O să mă culc pentru că mâine mă așteaptă un drum lung.

Curtea hanului nostru



Cristian Predoi
Cristian Predoi
Redactor-șef PeMotoare.ro

2 Comments

  1. Claudiu says:

    Tocmai a fost cutremur de 7.1 in peru. La 11.20. Undeva langa Nazca, in traseul vostru. Totul ok?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *