Mani Gyenes, pe 13 în clasamentul general
14/01/2016
Headwave – Sistem audio fără cabluri și difuzoare. Doar vibrații
15/01/2016

Lanț, cardan sau curea dințată?

Dacă ești deja deja posesorul unei motociclete, atunci nu te mai interesează prea mult cum se face transmisia finală. Însă dacă vrei să îți cumperi una, sau vrei să ți-o schimbi pe cea actuală, atunci transmisia finală e un aspect care trebuie luat în considerare. Care sunt avantajele și dezavantajele diferitelor tipuri?

Când vorbim despre transmisia finală în cazul unei motociclete, ne referim la modalitatea în care puterea motorului este transmisă la roata spate. În prezent, acest lucru se face prin trei feluri: cu lanț, cu cardan, sau prin curea dințată. Din capul locului trebuie să spunem că toate variantele sunt acum foarte rezistente. Probabilitatea ca transmisia să te lase pe undeva pe drum este extrem de mică…asta în cazul în care lanțul nu ți-a fost schimbat de vreun meșter Dorel. Însă fiecare tip are avantaje și dezavantaje.

Lanțul

Lanț

Majoritatea motocicletelor folosește această transmisie. De la defuncta Mobră de 50cmc și până la Ducati 1299 Panigale, producătorii s-au bazat pe lanț pentru a pune în mișcare roata motrice. Este sistemul care poate fi adaptat imediat de la un model de motocicletă la altul, ceea ce îi ajută mult pe fabricanți. Atât lanțul, cât și foaia cu pinionul sunt standardizate, cu mici modificări pot fi folosite pe orice model.

În cazul motocicletelor sportive, transmisia pe lanț are marele avantaj că raportul poate fi schimbat rapid, în funcție de specificațiile fiecărui circuit de concurs. De exemplu, dacă se dorește o viteză mai mare, se instalează un pinion mai mare sau o foaie mai mică. Și invers, dacă se doresc accelerații și reprize mai rapide, se instalează o foaie mai mare sau pinion mai mic, lucru care duce la scăderea vitezei maxime.

Aceste avantaje nu sunt valabile numai în cazul concursurilor. Dacă motorul ți se pare prea turat atunci când mergi cu viteză constantă pe autostradă, poți pune un pinion mai mare (sau o foaie mai mică). Cu o transmisie mai “lungă”, scade turația, scade și consumul de benzină. Cei care sunt pasionați de wheelie-uri fac invers, e de ajuns să te uiți la o motocicletă pregătită de stunt pentru a vedea ce foaie imensă are.

Lanțul oferă cel mai eficient transfer de putere, comparativ cu celelalte două sisteme. Pierderile de energie sunt minime, iar dacă lanțul este întreținut corespunzător, eficiența sa este de 97%. De asemenea, lanțul este mai îngust decât cureaua dințată, adică se poate instala un pneu mai lat pe aceeași basculă. Pentru că reglajul prevede un anume joc, este o transmisie elastică. Adică e mai confortabil și mai “iertător” în cazul drumului cu denivelări, a accelerațiilor sau decelerărilor decât un cardan.

Un lanț bine întreținut, pe o motocicletă cu patru cilindri în linie, poate fi utilizat fără probleme peste 40.000 km. Cu cât scade numărul cilindrilor (transmisia se face mai brutal) și cu cât crește abuzul, cu atât scade și durata de viață a lanțului. Atunci când acesta se uzează peste limită, trebuie schimbate și foaia cu pinionul (kitul complet). Un astfel de kit costă între 130 și 200 euro, în funcție de motocicletă.

Ei bine, care sunt dezavantajele lanțului? Ca și motocicleta, acesta trebuie tratat cu dragoste, adică întreținut. Praful și pietricelele se depun pe zale și acționează ca un abraziv. În special, în mersul în off-road, lanțul e expus noroiului, nisipului, crengilor sau apei. Trebuie curățat și uns destul de des. Ai nevoie mereu de cârpe, spray-uri, uleiuri, pensule, cric central sau stander. Când rămâne ud, ruginește. Cursa lui trebuie verificată și reglată. Dacă rămâne surplus de ulei pe el (și mereu rămâne), îl aruncă pe basculă, apărătoare, janta spate sau chiar pe pantaloni. Pinionul și prinderea cricului lateral sunt mereu îmbâcsite. În cazul destul de rar, în care se rupe, lanțul poate bloca roata spate. Dacă înlocuiești un pneu uzat sau faci o pană, e mai greu să dai jos/remontezi roata decât în cazul unei motociclete cu cardan.

Cardanul

FinalDriveShaft

Transmisia prin cardan folosește un ax pentru a transfera puterea de la motor la roata din spate. Axul e izolat ermetic de mediul exterior, fiind răcit și uns cu ulei în acest ambient. Este soluția preferată de anumiți producători pentru motocicletele grele. Tradițional, se folosește pe modelele de turism, dar sunt și motociclete “big adv” care îl îmbrățișează (GS12, SuperTenere, CrossTourer, Stelvio). E o transmisie solidă, cardanul fiind mai rezistent, mai fiabil decât un lanț. Nu necesită întreținere frecventă, nu intră praf/nisip la transmisie, este mai silențios, ansamblul basculă-jantă este mereu curat. Roata spate se demontează mult mai ușor decât la motocicletele cu lanț, prinderea fiind doar pe o parte.

Atunci de ce nu au toate motocicletele stradale cardan? Pentru că este mai greu și mai scump. Modelele din ultimele generații au implementat soluții tehnice pentru a mai diminua “efectul de cardan”. Însă cele vechi saltă la deschiderea bruscă a accelerației sau pot bloca roata la retrogradări în forță, dacă viteza motocicletei nu e sincronizată cu viteza rotirii cardanului. Transmisia nu e liniară (ca la curea sau lanț), iar efectul crucii cardanice se simte, înclinând motocicleta la accelerații. Eficiența acestei transmisii este de 93%. Dacă se defectează ceva în mecanism, costurile pentru reparație sunt destul de ridicate.

Cureaua dințată

curea dințată

Cureaua, ca și transmisie, s-a folosit încă de la primele motociclete. Însă aceasta era din piele, fără dinți, și patina foarte ușor în cazul sarcinilor mari. Începând cu anii ’80, odată cu evoluția tehnologică a materialelor, ea reîncepe să fie folosită. Acum sunt făcute dintr-un amestec high-tech ce conține, printre altele și cauciuc sintetic cu kevlar (din kevlar sunt făcute și vestele antiglonț).

Cureaua nu necesită ungere sau curățare, este mai ușoară decât lanțul, nu se întinde în cazul uzurii, nu ruginește și este cea mai silențioasă transmisie. Eficiența ei este de 97%. Durata de viață ajunge și la 100 mii km. Numai că, deocamdată, este mai lată decât un lanț. Cu toate că este mai ușoară decât lanțul, rolele dințate pe care circulă sunt mai grele și mai late decât foaia și pinionul.

Dacă inițial a fost folosită de producătorii de motociclete pentru choppere/cruisere, a început să fie folosită și pentru alte modele. Pentru a ține cureaua întinsă, dar să aibă și o oarecare cursă, se folosește o soluție simplă, cu o rolă întinzătoare. Ca și în cazul lanțului, nu produce mișcări parazite de ridicare a motocicletei în cazul accelerațiilor (ca la cardan). Mersul cu o motocicletă echipată cu o astfel de curea este lin și silențios.

Conform unor teste, un lanț cedează în cazul unei greutăți de 3525 kg, iar o astfel de curea la 4100 kg. În prezent se fac cercetări pentru o curea ce conține fibră de carbon și aramid, mai rezistentă decât oțelul lanțurilor, care ar rezista la aproape 5 tone. Asta înseamnă că în curând, motocicletele moderne de orice capacitate cilindrică, ar putea avea transmisie finală pe curea dințată.

 



Catalin Sanatescu
Catalin Sanatescu
Sunt exact ca si tine, cel care ai intrat pe acest site: dacă aș avea un puţ cu petrol în curte, iar temperaturile ar fi mereu peste 15 grade Celsius, aș fi cel mai fericit dintre pământeni. După experienţele din radio şi tv acum este rândul presei online. Alte pasiuni: trail running, cicloturism.

2 Comments

  1. Anonim spune:

    Mai vezi un pic care sunt foile si care sunt pinioanele 😉

  2. Injineru' spune:

    Un articol de kkt. Dezinformare la greu. 93% transmitere a puterii prin cardan?!!!! Serios?!!! Un prost, autorul acestui „articol”.

Dă-i un răspuns lui Anonim Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.