GS TT 2017 – 1.000 km de off-road. Eu mă bag!
27/07/2017
Cum m-am descurcat cu motocicleta în capitalele Scandinaviei
30/07/2017

Drumul spre Nord. București-Helsinki cu motocicleta




Bună dimineața. Vă scriu din barul unui hotel din Oslo. Am la picioarele mele o trambulină olimpică de sărituri cu schiurile și fiordul Oslo. Hotelul e undeva pe deal, înconjurat de brazi și de aer tare. Tocmai a ieșit soarele. Asta după ce aseară m-a plouat pentru prima oară în această tură. Acum o săptămână am plecat în concediu cu motocicleta. Spre nord. Fără o direcție anume, dar cu focus pe capitalele Scandinave și pe minunățiile din Norvegia. 

Am ieșit surpinzător de repede din București. Sfârșit de iulie, lună de concedii, trafic relaxat. După un dil kebap în Militari, ca să țină la drum, am dat talpă pe autostradă. Plănuisem s-ajung la Cluj pe la ora 19.00-20.00. Dar motocicliștii sunt construiți într-un mod ciudat. Cu toate că m-așteptau 10.000 de km de peisaje fantastice, nu m-am putut abține de la un Transfăgărășan. Cu o vizită la prietenii de la M.A.N., care aveau eveniment fix în acel weekend, călătoria s-a lungit până pe la 10.00. A doua zi, o vizită la Gherla, ca să iau un tank bag SW Motech Evo de la Motomus (o să vă povestesc într-un articol special) și mers susținut.

Mai greu e până ieși din România. Odată ajuns în Ungaria, GPS-ul te bagă pe niște drumuri secundare, treci Tisa, intri în Slovacia. Zona nu e formidabilă, dar e ceva nou, iar când ai lucruri noi în fața ochilor nu te plictisești.

Apus în Slovacia

Distracția începe din Slovacia. Drumuri virajate, diferențe de nivel, păduri. Un nor negru de ploaie în dreapta. Fug de el. Motorul boxer cu evacuare Akrapovic duduie în linștea serii. Apoi, ceva sublim mi se arată-n fața ochilor. Soarele gata să apună, lacul Vel’ka Domasa și o biserică părăsită, pe mal. Biserica a fost inundată și abandonată, la fel ca satul în care se afla, odată cu construcția lacului de acumulare.  Încremenesc. Rar mi-a fost dat să văd o asemenea priveliște într-un asemenea moment. Îmi zic, pentru a nu știu câta oară, că trebuie să învăț să fac fotografii. Așa cum se fac. În schimb, scot telefonul, mă învârt de câteva ori, click. Fug. Se lasă seara iar eu trebuie să fiu la Lublin.

Polonia. Ziua nu se putea termina mai bine. Soarele asfințit, ceața care începe să se ridice deasupra pădurii. E ceva magic în aer. Realizez că nu pot ajunge la Lublin. Una dintre regulile de bază când pleci la drum departe, mai ales singur, e să nu mergi noaptea. După un zoom out la GPS, aflu că un oraș măricel, Rzeszow, se află în apropiere. Opresc în parcarea unui motel ca să-mi trag sufletul și să mă uit pe google. Acuma, știi cum e, când pleci singur la drum îți găsești de vorbă, că vrei că nu vrei. El în poloneză, eu în română. Singura informație pe care am prins-o e că fix după dealul asta stau curvele. Mi-a mai povestit ceva de NATO și a vrut să știe dacă motorul se ridică pe-o roată. Și cât costă. Restul, e mister. P.S. N-am văzut niciuna, dar nici n-am dat-o pe-o roată. Ca să fim chit.

Ajung în Rzeszow când distracția e în toi. Este cel mai mare oraș din sud-estul Poloniei, cu o istorie ce începe din 1345. E vineri seara, iar în centrul vechi al orașului, cu clădiri cu parfum medieval, terasele sunt pline. Repede, poate prind o pizza și o bere. Refuz invitația unei domnițe cu umbrelă de-a intra în barul ei de striptease și, între atâtea shawormarii, intru în restaurantul unui Italian naturalizat ori al unui Polonez revenit din Italia – n-am priceput prea bine – care-mi aduce niște bruschette și un Pinot Grigio. Le merit.

Primăria din Rzeszow

Urmează o zi lungă în care traversez Polonia, cu ținta Riga. Planuri mari de care nu mă țin. Capitulez într-un hotel cam sinistru dintr-un oraș șters din Lituania. Încă din nordul Poloniei observ cum casele de lemn iau locul celor din piatră. Cum temperaturile coboară la 20 de grade (prietenii imi spun că acasă sunt 35), cum prețurile cresc. Mă trezesc, o cafea pe fugă în Riga și un regret că am trecut cele trei țări Baltice în fugă, fără să înțeleg mai nimic. A trebuit să le sacrific pentru Nord.

Ajung la feribotul Tallinn-Helsinki cu 30 de minute înainte de închidere check-in-ului. La fix! Ancorez motocicleta în cala vasului și intru în vorbă cu un finlandez, posesor de K1600GTL (al doilea exemplar), care-mi zice că e al nabii de scump în Norvegia și c-a dat 10 euro pe o bere la draft. Ok, dacă un finlandez cu motocicletă de aproape 30.000 de euro îmi spune asta, înseamnă că e ceva. Dar aștept să văd cu ochii mei.

Abia acum răsuflu ușurat. Am prins feribotul și tocmai a început concediul. De aici înainte nu mai alerg, o las mai moale. Sunt pe puntea vasului, cu o bere la draft în față. Simt soarele cald ce cade peste Marea Baltică, iar în jurul meu oamenii sunt fericiți. E duminică, iar ei tocmai se întorc din Tallinn, destinația bahică preferată a finlandezilor. Băutura este considerabil mai ieftină în Estonia, iar ăstora le cam place șprițul. Motiv pentru care toate vitrinele cu băutură din magazine sunt sub lacăt după ora 23.00. Și dacă cei 100 de whisky la bar îți zice că poate să-ți dea maxim 50. Dar tu poți să-ți iei două de 50, pentru că ești român deștept. Dar despre băuturi și capitale nordice, în textul următor. Cafeaua tocmai s-a terminat, iar eu mă duc să dau o tură prin Oslo, ca să am ce-ți povesti.



Cristian Predoi
Cristian Predoi
Redactor-șef PeMotoare.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *