Triumph Street Triple 765 R – Test | Prim contact
04/09/2018
Partea II e gata. Urmărește aventura de pe Drumul Oaselor
13/09/2018

Despre bucuria de-a da mai departe




Zilele trecute, un amic își lua prima motocicletă. Deși nu suntem prea apropiați, mi-a crescut inima de bucurie când l-am văzut că-i fericit cu alegerea făcută și că iese deja în fiecare zi să se plimbe. 

Totul a început cu “man, vreau să-mi iau motor”. Sigur, bagă-te repede, fă școala, te ajut cu ce-ai nevoie. Acum vreo două săptămâni, mi-a scris că-i gata de cumpărături. Am lăsat ce făceam și i-am dat primele recomandări. Iar în momentul când a găsit ce-și dorea cred că m-am bucurat mai tare ca vânzătorul.

Și nu e primul caz. Ce bucurie mai mare să ai decât să vezi un prieten bun din copilărie că trece pe două roți și că ieșiți împreună la o tură cu motorul. 

Nu știu de ce, dar mă bucură teribil să-mi văd prietenii pe două roți. Dacă aș putea, aș lua o baghetă magică ca să le au una peste cap – ușor, desigur – și să-i fac pe toți motocicliști. Dar cum nu-s Harry Potter, mă limitez la a le spune cât e de frumos și de bine pe două roți. De la plăcerea pilotajului la utilitate. Iar când e câte unul care se dă pe brazdă, încep să-i spun ABC-ul de la alegerea motocicletei, a echipamentului, despre lucrurile la care trebuie să fie atent și-așa mai departe. Mă simt, cumva, împlinit că fac asta.

Mi-amintesc și-acum cum a fost când mi-am luat prima motocicletă. Singurul motociclist pe care-l cunoșteam era Cătălin Sănătescu. La început îi arătam choppere, dar mi-a băgat repede mințile-n cap și după aia am trecut la nakeduri japoneze de 600 – prima alegere pentru mulți începători. Și la un moment dat, am văzut Hornetul ăla gri, la 2.000 de euro, cu 18.000 de km (acuma nu știu cum se face că toate second-handurile au 20.000 de km în bord la noi). “Frate, pare ok. Dacă ai banii și ești hotărât, vin azi s-o vedem și-o luăm”. Iar ca să-nțelegeți situația, pe vremea aia eu eram în Pipera iar Sănătescu în Motru, unde locuiește și-acum. Era ora 14.00, iar undeva după 4 ore și 350 de km ne vedeam  pe lângă Victoriei. Eu, încântat până peste cap, Sănătescu cu viziera plină de muște, călare pe Fazerul lui de 1000 și vânzătorul. Motocicleta era ok. Am luat-o. Iar prietenul meu s-a urcat înapoi pe motorul lui și s-a întors acasă. A ajuns pe la miezul noptii. A făcut în după-amiaza aia 700 de km doar ca să se uite la motocicleta pe care urma să mi-o cumpăr eu și să se-asigure că e ok. Iar eu o să-i fiu întotdeauna recunoscător pentru asta. Iar acuma înțeleg perfect gestul lui pentru că și eu l-aș face oricând pentru un prieten. 

Motociclismul este o poveste frumoasă pe care o trăim și trebuie s-o ducem mai departe.

P.S. Fotografia asta e de acum trei ani, de la un curs RideX. Mi s-a părut sugestivă pentru a ilustra acest material pentru că este un alt fel de-a da mai departe. Și e făcută de Mihai Barbu, care la rândul lui a influențat mulți motocicliști și viitori motocicliști. 



Cristian Predoi
Cristian Predoi
Redactor-șef PeMotoare.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.