Cusco – istorie și de-ale gurii în capitala Imperului Inca. Go South Ep 13
21/01/2018
Bate-un vânt rece din baltă la Uros în port. Go South Ep – 15
27/01/2018

Altfel despre Machu Picchu. Go South Ep 14




Tocmai am revenit de la Machu Picchu. Și-o să vă spun ceva ce nu găsiți în manualele de istorie. Nimic despre Templul Soarelui, nimic despre agricultura în terase, nimic despre piața centrală sau despre Inca. Căci și astea-s peste tot. 

O să vă povestesc despre contactul meu direct cu locul, al cărui preludiu a început la 7.00 dimineața, când m-am dat jos din sacul de dormit. N-am stat la cort peste noapte, dar așa de bun era hotelul că n-am îndrăznit altfel. Deci, mă trezesc voios și plec spre gara din Ollataytambo, de unde trebuie să iau trenul spre Machu Picchu.

Trenul catre Aguas Calientes

Cum ajungi

Să vă explic cum e cu accesul la Machu Pichu. Dacă vii aici ca să mergi pe munte sau te crezi mai sportiv din fire, te duci pe Inca Trail – care are aproape 50 de km. Este o experiență completă. Sau stai Trei Săptămâni în Anzi, ca Marius Chivu.

Dacă vii cum am venit noi sau cu trollerul după tine, trebuie să iei trenul. Oricum ai da-o, nu poti ajunge cu motorul sau cu altceva. Ori pe jos, ori pe ferrocarril. Cel mai apropiat punct este Hidroelectrica – o hidrocentrală pentru care trebuie să te duci pe la Santa Teresa. Acolo lași motorul și iei trenul. Dar ocolești. Noi am luat trenul din Ollataytambo – un sat Incaș unde găsești și alte ruine, dar de care n-o să-ți mai pese după ce-ai văzut Machu Picchu.

Aguas Calientes

Trenul te lasa la Aguas Calientes – cunoscut și sub numele de Machu Picchu Pueblo – o stațiune urâtă, construită total anapoda, pentru cei care vor să urce la ruine. De aici ai ori microbuz (24$ dus-întors), ori pe jos. Microbuzul face vreo 20 de minute. Pe jos n-am încercat.

Noi am cumpărat biletele din Cusco – de la agențiile oficiale Peru Rail și Machu Picchu. Altfel, ai tot felul de prestatori de servicii care te îmbie cu diverse variante.

Se intră în două faze. Înainte de 12.00 și după 12.00. Dacă vrei un traseu extins – Huyana Picchu sau Machu Picchu Montana, trebuie să ajungi de dimineață. Altfel, n-o să-ți vândă bilet.

 

Cât costă

Păi nici cultura asta nu-i așa de ieftină ca la noi. Pe noi, toată afacerea ne-a costat vreo 180$ de individ: 105 trenul (“la reducere”, ne zice fata de la agentia Peru Rail) + 24 microbuzul + biletul de intrare. Și acesta e biletul de bază, fără acces la Huyana Picchu sau la Machu Picchu Montana.

Cu vreo 2.500 de vizitatori in fiecare zi, cât înregistrează în sezonul turistic, Machu Picchu e o afacere profitabilă. Produce vreo 500.000$ pe zi, fără să punem la socoteală toate hotelurile unde sunt cazați cei 2.500, restaurantele și alte servicii conexe.

Ia pașaportul după tine

Sau măcar o fotografie pe telefon. Ți-l vor cere la cumpărarea bileltelor de tren, la cumpărarea biletelor de microbuz, la cumpărarea unei sticle de bere. Nu, asta nu, dar daca tot am adus vorba, o sticlă de bere la Machu Picchu costă 5,2$ (17 soles).

Cum e cu trenul

Trenurile astea sunt turistice. Cu acoperiș panoramic, muzică incașă și o felie de cozonac local din partea casei. Doar că sunt mai lente chiar și decât trenurile din România. Pentru 44 de km ne-a luat, la dus, o oră și jumătate. La întoarcere, două. Iar dacă la dus ești entuziasmat și stai cu ochii pe geam ca să te uiți la învolburatul Urubamba și la munții din jur, la întoarcere o să numeri minutele. Mai ales că probabil e întuneric afară.

Frumusețe pe ferrocarril

La Machu Picchu se trag, în medie, 10.000 de selfie-uri într-o zi proastă, din care doar un sfert ajung pe Instagram. Inevitabil apare și-un turist american, cu maiou, pantaloni trei sferturi și șapcă cu lamă care umblă cu-n seflie stick după el și se oprește la fiecare colț.

Se merge pe un singur sens. Adică de sus în jos. Adică dacă vrei să te-ntorci pe poteca pe care tocmai ai venit, se găsește un paznic vigilent care să te fluiere și să ți se-arunce-n față. Deci, mare grijă la traseu. Poți rămâne cu locuri nevizitate la care să nu mai poți ajunge.

Ți se înmoaie picioarele 

Oricât ar fi de aglomerat sau de scump, oricâți paznici te-ar flueira, Machu Picchu te impresionează. O dovadă de măiestrie arhitecturală, pe un vârf de munte, la 2.400 de metri altitudine, cu învolburatul Urubamba în jur. Cu llamele care pasc nestingherite. Cu norii care acoperă, uneori, cerul Anzilor. Cu vegetația bogată din jur. Dacă ești pasionat de istorie sau de arheologie, o să fii în extaz. Dar și simplu vizitator să fii, Machu Picchu e un loc magic.



Cristian Predoi
Cristian Predoi
Redactor-șef PeMotoare.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.